O viziune liberala

Am ajuns astazi, in mod paradoxal, sa fim nevoiti sa ne reafirmam libertatea tocmai fata de cei care pretind ca o respecta cel mai mult. De aceea voi schita aici o viziune liberala capabila sa resuscite prin reamintire vechiul spirit al libertatii.

Niciun liberal nu reduce liberalismul la piata, adica nu reduce libertatea doar la libertate economica. Libertatea economica este doar o specie a libertatii. In plus, orice liberal crede ca cea mai buna forma de organizare sociala e cea care respecta cat mai bine principiul libertatii egale. (De aici decurge bunaoara interesul pentru domnia legii sau pentru sufragiul universal).

Acest lucru are mai multe consecinte. Una este ca, pentru liberali, democratia nu este un scop in sine, ci cel mai bun mijloc de a apara drepturile tuturor – ceea ce inseamna ca liberalii nu vor sustine orice forma de democratie si, in plus, ca ei vor sustine democratia doar in masura in care ea este un bun instrument de punere in practica a principiului libertatii egale.

O alta consecinta e ca proprietatea privata este, pentru liberali, un instrument de protejare a libertatii individuale. Daca proprietatea privata nu face asta, daca ea ajunge sa fie folosita pentru a incalca principiul libertatii egale, liberalii vor cere faramitarea acelei proprietati pana la punctul in care ea sa nu mai constituie o amenintare si, simultan, sa fie suficienta pentru a proteja inclusiv libertatea proprietarului ei. Atentie insa, "faramitare" inseamna cu totul altceva decat "desfiintare". Desfiintarea proprietatii private e interpretata de liberali ca un atac violent la adresa libertatii individuale.

Acesta e motivul pentru care liberalii sustin politici anti-monopol, anti-cartel, anti-pozitie dominanta chiar cand monopolul si cartelul sunt private, si chiar cand pozitia dominanta e obtinuta prin practici concurentiale corecte. Puterea economica devine foarte usor putere politica, astfel ca ea trebuie privita cu suspiciune, la fel ca orice alta forma de putere. Prin urmare, liberalii sustin libera concurenta exact la fel cum sustin democratia sau proprietatea privata, adica doar in masura in care libera concurenta protejeaza libertatea individuala si respecta principiul libertatii egale. Din punctul acesta de vedere, o critica liberala a capitalismului este intotdeauna posibila si nu ar trebui sa ne para deloc surprinzatoare.

In fine, spre deosebire de socialisti si de social-democrati, liberalii inteleg planificarea economica drept acel set de politici care fac ca piata sa respecte principiul libertatii egale. In sensul asta, liberalii n-au nicio problema sa incerce sa planifice economia. Dimpotriva, li se pare chiar important s-o faca.

Ideea generala a devenit, cred, limpede pentru toata lumea. Liberalii privesc institutiile dintr-o perspectiva strict instrumentala, nu ca pe scopuri in sine. Ei le vor sprijini doar in masura in care aceste institutii protejeaza libertatea individuala si asigura o aplicare cat mai extinsa posibil a principiului libertatii egale. De aceea putem avea o democratie liberala, un capitalism liberal, un stat liberal, o administrare liberala a proprietatii private si asa mai departe.

Asta face ca liberalii sa nu aiba atitudini dogmatice, sa fie deschisi la minte, generosi, toleranti si interogativi. Pentru ca cea mai buna solutie de a proteja libertatea individuala si de a asigura o aplicare cat mai extinsa a principiului libertatii egale nu e nici evidenta si (presupunand ca ar exista) nici batuta in cuie. Noi circumstante pot conduce la obligatia de a gasi noi solutii. In plus, noua solutie poate contrazice solutiile anterioare.

Pe de alta parte, principiul libertatii egale presupune sustinerea celor defavorizati (bolnavi, someri, persoane cu dizabilitati, batrani etc.) Pentru ca si aceste persoane trebuie sa se bucure, pe cat posibil, de o libertate egala cu a celorlalti membri ai societatii. Cu alte cuvinte, liberalii nu se opun politicilor sociale. Dimpotriva. Dar ati inteles deja cum si in ce masura le sustin.

In fine, doua-trei vorbe despre libertate. Liberalii inteleg libertatea, printre altele, si ca libertate fata de propriile impusuri si dorinte. De aici si formula iluministilor scotieni: „enlighted self-interest", individualism luminat. Cu alte cuvinte, o critica liberala a consumerismului contemporan e perfect posibila.

In acelasi timp, libertatea definita in termenii acestia face inteligibil si interesul pe care liberalii il acorda problemelor de mediu si celor legate de „comertul" dintre generatii. Individualismul luminat se intemeiaza pe obligatia fundamentala de a respecta libertatea celorlalti, inclusiv a celor nenascuti, ceea ce presupune asigurarea pentru acestia a unui mediu cel putin la fel de bun precum cel din prezent.

Ma opresc aici. Cred ca e foarte limpede deja identitatea specifica a liberalismului, care il face distinct de orice alta viziune politica, astfel incat sa nu mai fie nevoie sa inchidem lumea in binomul grosolan (caci simplist, dogmatic si fals) „stanga-dreapta".