Omenirea, intre incalzire globala si foame

Intorcindu-ma miercuri de la Bucuresti, am cumparat citeva ziare ca sa am ce citi pe drum. Intrucit de dimineata, in drum spre capitala, citisem deja trei din cotidianele care se dau gratis spre lectura in intercity (Adevarul, Gandul si Evenimentul zilei – care, ce-i drept, erau de alaltaieri), seara am luat din gara Romania libera, Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, Gazeta sporturilor si Cotidianul. Intimplarea face ca in ziarul din urma, doua articole tratau – exclusiv sau partial – aceeasi tema: comentariul "Revoltele foamei" al analistului Cristian Pirvulescu si editorialul "Criza si spectrul foamei" al redactorului de la sectia economie Daniel Oanta.

Dupa lectura celor doua texte, am ramas lejer nedumerit: cum se poate, ma-ntrebam, ca in nici unul din cele doua articole sa aflu un raspuns cit de cit lamuritor la intrebarea "de ce?"?

Scrie dl. Pirvulescu: "Nu doar noi, ci intreaga lume, dominata de modelul economic neoliberal, a fost surprinsa de ultimele revolte ale foamei. Conform teoriei, asa ceva nu ar fi trebuit sa se intimple. Piata ar fi trebuit sa regleze schimbul astfel incit toata lumea sa profite. Dar nu asa au stat lucrurile si, saptamina trecuta, se consemnau deja violente produse de foamete in 37 de tari. Iar fenomenul pare abia la inceput. Revoltele se intind de la un continent la altul". Urmeaza o trecere-n revista a citorva situatii de criza provocate de foamete. Intrebindu-se de explicatia pentru aceasta situatie, comentatorul politic invitat al "Cotidianului" recurge la statisticile ONU: "pretul mediu al alimentelor a crescut cu 40% in asa-zisele tari ale Lumii a Treia si astfel zeci de milioane de oameni au plonjat in cea mai crunta mizerie, devenindu-le imposibil sa se mai poata hrani". Si mai aflam ca "un raport al Bancii Mondiale publicat in urma cu doua saptamini arata ca, la nivel mondial, pretul griului crescuse in februarie cu 181% in comparatie cu situatia de acum trei ani, iar preturile alimentelor de baza in acelasi timp crescusera cu 83%". Concluzia dlui Pirvulescu: "Efectul cresterii pretului griului, dublat de cresterea pretului orezului, dupa recoltele insuficiente din ultimii ani, a creat un dezechilibru intre cerere si oferta. Dar cite revolutii nu au inceput din motive asemanatoare?".

La rindul sau, Daniel Oanta pune-n relatie criza financiara cu foametea: "O criza nu vine niciodata singura, asa ca, alaturi de cea financiara, sint in plina desfasurare alte doua, cea a energiei si una alimentara. Ultimele doua vor afecta mult mai profund economia romaneasca". Trecem peste criza financiara, ca sa observam ca si dl. Oanta ramine cu explicatia la nivelul exploziei preturilor alimentelor: "O alta criza la fel de serioasa se manifesta puternic in zona marfurilor alimentare ale caror preturi au sarit in aer. Scumpirea neasteptata a cerealelor a generat in 37 de tari sarace o situatie de urgenta, care a determinat adevarate revolte ale foametei, alarmind Agentia pentru Alimente si Agricultura a ONU".

Pai, totusi, de ce, domnilor? De ce au explodat preturile astea? De ce pretul unui litru de ulei este la noi, intre timp, cel putin dublu fata de anul trecut? Doar din cauza secetei din 2007?

Culmea este ca si-n februarie, cind am fost in Germania, si recent, intr-un ziar romanesc (nu-mi aduc aminte exact in care) am putut citi deja despre aceasta problema a foametei (ce se prefigureaza, de altfel, de ceva vreme) – si anume pusa intr-o relatie directa cu biocombustibilii. Chiar si o simpla cautare pe Google dupa biocombustibili, foame arata ca subiectul a ajuns si-n discutia publica de la noi!

Apoi, cautind pe site-uri germane, am dat, de exemplu, de un articol aparut inca-n decembrie 2006 in cotidianul Die Welt (05.12.06). Titlul? "Expertii vad in biocombustili vina pentru foamete": "Vizavi de preturile mari ale petrolului creste necesarul de biocombustiblilul etanol. O urmare a acestui lucru este ca silozurile de cereale ale lumii sint goale. Expertii avertizeaza deja: conflictele viitorului vor avea loc intre automobilisti si infometati".

Iar saptaminalul Der Spiegel din 13 aprilie a.c., in articolul "Fondul Monetar avertizeaza fata de revolte mondiale din cauza foamei", o citeaza pe Heidemarie Wieczorek-Zeul (ministru federal pentru asistenta pentru dezvoltare si membru al comisiei pentru dezvoltare a Bancii Mondiale), care considera ca in special cultivarea plantelor pentru biocombustibili si strategiile pentru biocombustibili ale tarilor industrializate sint responsabile pentru explozia preturilor alimentelor. De altfel, Germania a sistat, pentru moment, obligatia producatorilor sa amestece carburantii clasici cu o cota parte de biocombustibili, intrucit studii serioase ar arata ca intre 30 si 70 la suta din cresterea preturilor la alimente s-ar datora cultivarii fortate si folosirii plantelor pentru a obtine biocombustibili.

Ca lucrurile nu stau deloc simplu, a devenit evident. Dar, aflam, nu doar foamea pentru biocombustibili intru contracararea incalzirii globale produce foamete, ci si, conform FAO (Organizatia Mondiala pentru Agricultura si Alimentatie), cresterea economica din China si India, doua dintre cele mai populate tari ale lumii, intrucit cresterea aferenta a nivelului de trai ar face ca cererea pentru lapte si carne sa aiba ca urmare o crestere a cererii pentru cereale furajere.

Si ca lucrurile sa se complice definitiv, ramine sa consemnam semnalele de alarma trase vizavi de faptul ca foamea de biocombustibili nu produce doar foame, ci ar putea fi un pericol chiar si pentru mediu. Altfel spus, biocombustibilii, ecologici la prima vedere, s-ar putea dovedi neecologici la a doua, intrucit cultivarea a tot mai multor suprafete cu plante destinate "ecologizarii" carburantilor ar putea avea drept consecinta o dereglare si mai profunda a ecosistemelor!

Si ar mai fi destule alte cauze care au dus si duc la adincirea crizei alimentare – regimuri africane, latino- si sud-americane, asiatice corupte si prea adesea dictatoriale, preocupate mai mult de pastrarea puterii si mai putin de politici agrare, de exemplu.

Cit ne priveste, evident ca nu puteau sa nu creasca si la noi preturile produselor alimentare. Intrebarea este daca Romania, in speta guvernul si Ministerul Agriculturii, se preocupa in vreun fel – cit de cit coordonat – de problema aceasta? O intrebare mai degraba retorica, pentru ca "pariul cu agricultura" l-au pierdut pina acum toate guvernele, iar daca in guvernarea Tariceanu am ajuns sa avem nu mai putin de 3 (trei) ministri la Agricultura, cum sa ne fi putut astepta la altceva decit la degringolada?