Si tu crezi ca Tisnmanenu nu e inregimentat politic numai pentru ca Basescu nu e comandant de regiment?Securistii nu erau(si nu sunt)organizati pe regimente

Din nevoi redactionale n/a intrat decit a doua parte a articolului. Postez aici prima parte. Poate se vor gasi doritori sa citeasca. Articolul integral se poate gasi si pe site/ul patrupedbubipedrau

                         Oprea versus Tismăneanu
  Titlul acesta nu este unul suficient de adecvat . Aş fi preferat Mariusoprismul versus tismănismul, dar barbarismele acestea îmi zgârie urechile, ca să nu mai spun că am oroare de „isme”. Cu alte cuvinte, vreau să spun că nu atât persoanele în sine interesează, cât ceea ce reprezintă ele. Din cele două tabere s-au aruncat săgeţi otrăvite, reproşându-i se unuia opţiunile personale liberale şi că face parte din „curtea” fostului prim ministru Tăriceanu, celuilalt – trecutul kominternist al tatălui său şi că este omul preşedintelui Băsescu. E un mod simplist şi până la urmă comunist de a-i judeca pe oameni, amintindu-mi, de pildă, de primele filme româneşti de după 89, când cei buni de dinainte erau acum răi (comuniştii), iar cei răi de dinainte, erau acum buni (anticomuniştii). Să lăsăm biografiile şi să vedem direcţiile.
  Problema este că sub perdeaua deasă de argumente pro şi contra nu se mai vede fondul chestiunii. Şi am toate motivele să cred că primul ministru şi ai lui au toate motivele să fie cum nu se poate mai satisfăcuţi de asta (voi reveni asupra acestei chestiuni). De fapt, ce s-a întâmplat. La destul timp după alegeri, guvernul Boc se apucă tam-nesam să reformeze institutele care studiază comunismul, institute apărute volens-nolens în urma vestitului „raport Tismăneanu” de condamnare a comunismului. Pe scurt, printr-o hotărâre de guvern din 27 februarie a.c. Vladimir Tismăneanu este numit preşedinte al Consiliului Ştiinţific al recent modificatului Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), vechiul preşedinte, Marius Oprea, fiind demis. Demiterea s-a făcut în ciuda susţinerii publice pe care a avut-o Marius Oprea din partea disidenţilor anticomunişti români, a unor istorici ai comunismului români şi străini, de la Doina Cornea la Herta Muller, de la Liviu Antonesei la Denis Deletant. Aş pomeni şi sumedenia de intelectuali de marcă din varii domenii (am numărat la un moment dat vreo 400), care şi-au manifestat susţinerea pe forumul revistei Observatorul cultural.
  Se pune întrebarea: de ce? De ce a trebuit să se schimbe? Ce evaluări ştiinţifice s-au făcut privind activitatea IICCR pentru ca Marius Oprea să fie înlocuit? De ce se face vinovat, e incompetent? Domnul Boc tace mâlc, ca peştele, ca porcu-n păpuşoi. Nu spune nici măcar: „Da, dom’le, l-am schimbat că-i liberal”, deşi, în acest caz, ar trebui şi să explice de ce aşa târziu. Se va fi temut ca Oprea să nu publice o carte anunţată, crunt critică, despre Traian Băsescu taman înainte de alegeri? Nu ştim şi nici nu ne interesează prea mult. Cert este că d-l Boc a procedat cum procedează toţi şefii şi şefuleţii din ţara asta când vine vorba de numiri şi destituiri în posturi: absolut nedemocratic, în batjocura legii, gheboşându-se ca o râmă, covâl-covâl, sub vorbe iezuite: reorganizare, reformare, carevasăzică perestroika. Dar, încă o dată, de ce să schimbi, când rezultatele muncii lui Marius Oprea sunt palpabile, se bucură de aprecierea specialiştilor dinăuntru şi din afara ţării. Şi aceasta nu numai pentru că a scris câteva cărţi fundamentale în domeniu, că a editat colecţii de documente esenţiale pentru înţelegerea comunismului. După condamnarea comunismului făcută oficial de preşedintele Băsescu în Parlament, Marius Oprea a înţeles că lucrurile nu trebuie să se oprească aici. Trebuie să se facă dreptate victimelor comunismului. Şi s-au intreprins paşi concreţi din care dau doar trei exemple: s-a înaintat către Parlament un pachet de legi, care să facă dreptate deţinuţilor politici; s-au obţinut pensii viagere pentru cei arestaţi la Braşov în 1987; pentru deţinuţii politici s-au obţinut 200 lei pentru un an de puşcărie (înainte erau numai 50).
  Apoi Marius Oprea şi oamenii lui au trecut logic la al doilea pas concret: deconspirarea torţionarilor şi asasinilor, căci condamnarea comunismului fără vinovaţi e ca o furtună într-un pahar cu apă, ca o urmuziană ţară independentă, dar fără ape, fără munţi, dealuri şi câmpii, fără oraşe şi fără sate Vinovaţii trebuie să răspundă în faţa legii. S-au căutat dovezi clare, ferme, săpându-se în păduri şi în munţi, acolo unde au fost împuşcaţi oameni nevinovaţi. În acest sens, într-un timp relativ scurt, s-au înaintat peste 400 de dosare la Parchetul General. Toate bine documentate, motivate. Însă DIICOT-ul, departamentul din Parchet care se ocupă cu aşa ceva, a dat mereu soluţii de neînceperea urmăririi penale şi de suspendare a urmăririi penale. Aşadar, nici o condamnare! De ce oare? E simplu: în tribunale, în justiţie în general, ca în toate domeniile, are loc o dinastizare a conducerii

Pot intelege faptul ca esti mai aproape in gandire de o anumita persoana decat de alta (cred ca din punctul de vedere al operei si a impactului in mediul academic preferatul Dvs. este ceva mai in urma ...) dar cred ca un minim de adevar trebuie sa fie spus.
Dl. Oprea NU poate sa condamne la propriu comunismul dintr-un motiv simplu, explicat chiar de Dvs. mai jos in articol (puterea judecatoreasca nu este , ce noroc !, in mana domniei sale).
Nu vreau sa mai adaug decat o observatie, simpla si aceasta, ca e cel putin neelegant sa vorbesc despre realizarile cuiva in momentul in care abia a fost instalat in functie....intelegeam articolul peste 6 luni dar nu acum..