Patria papusilor portocalii

Tulburarile iscate in interiorul defunctei coalitii de guvernamint au dat nastere unei situatii curat democratice: cumulul de functii ministeriale. Nu stim daca dl. conf. dr. Emil Boc, prim-ministru al guvernelor "Boc" si ministru al Educatiei primeste doua lefuri (omul are, legal vorbind, doua slujbe, nu?). Nu stim nici daca d-na lect. Elena Udrea, co-autor al celebrei lucrarii "Globalizarea – concept, dimensiuni si procese" este deopotriva de priceputa in probleme de mediu pe cit este de iscusita in chestiuni de turism si, in consecinta, remunerata potrivit destoiniciei de care da dovada pe cele doua fronturi ministeriale. Sintem siguri, insa, ca Adriean Videanu reprezinta dovada vie a greselii pe care omul de la starea civila din comuna Crevenicu a facut-o, in 1962, cind l-a transformat pe "Adrian" in "Adriean". Boroboata a fost cu noroc, mai ales pentru perechea de ministere strategice pe care domnia sa le conduce cu eleganta, prin delegare de competente. Exemplele ar putea continua, nu e cazul sa le amintim pe toate, dat fiind ca actualul Cabinet pare construit dupa modelul 4X4: PogeaXPogea, PredoiuXPredoiu, BerceanuXBerceanu s.a.m.d.

Altceva trebuie sa avem in atentie. Dupa chipul si asemanarea intiiului dintre ministri, Guvernul a devenit ceva mic, irascibil si portocaliu care incearca sa ridice o Romanie mare pe cele mai inalte culmi ale progresului si civilizatiei. Democratia de tip "2 in 1" nu arata decit vointa absurda de putere a unui grup restrins de indivizi monocromi care se cred mai destepti decit altii si care se pironesc mai bine in scaune (nu in cite unul, ci in cite doua), cu scrisnete de dinti si cu vorbe mari precum responsabilitate, reforme si dialog.

Desteptul monocrom si latrator nu este un produs politic si cultural recent. Originea lui poate fi aflata cu mii de ani in urma, in teatrul de papusi. In spatiul romanesc, relatia de apropiere dintre politica si scena cu fapturi din lemn si cirpe, animate de o fiinta invizibila exista de mai bine de un secol si este reflectata de sensurile unor cuvinte si sintagme precum om de paie, guvern-marioneta, papusari politici care finalmente trimit catre atitudini precum lipsa de vitalitate si de vertebre morale, incompetenta si incremenirea.

Intocmai ca celebrul personaj al lui Carlo Collodi, micile fapturi portocalii ale zilelor noastre aspira sa devina oameni. In drumul lor sinuos catre umanitate, aceste chipuri cioplite au invatat mai intii sa minta, sa traga chiulul, sa insele si sa fure. Din pacate, in viata de zi cu zi, scaldarea in mizerie nu este urmata, ca in poveste, de catharsis-ul marturisirii. Pinocchio este transformat in fiinta omeneasca numai dupa lepadarea de proastele obiceiuri deprinse de la altii, dar papusile noastre politice nu dau semne ca a venit vremea mintuirii, ci, dimpotriva, arata ca s-au obisnuit cu raul si ca vor sa se joace si mai abitir pe maidanul pe care onoarea nu vine niciodata.

Se vede, iata, ca lumea papusilor de lemn este o lume a capetelor tari. E nevoie de inconstienta sau de nervi de otel pentru a persista in ridicolul vorbelor despre datorie, tara si angajament in conditiile in care viitorul apropiat prefigureaza un deznodamint tragi-comic. Dupa Boc vine tot Boc iar un nou mandat pentru Basescu echivaleaza cu resuscitarea lui Boc & Comp. la Palatul Victoria. Si pe cine credeti ca va alege Boc in echipa? Pe Blaga, Videanu, Berceanu, Pogea, cu toate neamurile lor cele ministeriale. Aceasta este noua atitudine care schimba Romania. Noi trebuie sa ne schimbam, nu ei. Ei si-au impartit deja rolurile, costumatia si mastile. Iara noi, noi spectatorii, simtiri reci, voturi zdrobite, vom aplauda frenetic, ca in epoca de aur, ingeniozitatea si talentul maestrului care a reusit sa puna in lumina reflectoarelor cel mai mare si mai tare dintre spectacole: o tara cu 22 de milioane de oameni condusa de o mina de marionete.