Politica la gazeta, acum un veac (3)

Cine sa-i puna la punct pe cei ce nu vor sa inteleaga "ca a guverna este si trebuie sa fie cu totul altceva decat a-ti face afacerile". Iata de ce politicianismul este "un product al lipsei clasei de mijloc". 

Se facea politica adevarata in Dorohoiul inceputului de veac XX. Redactorii Soliei – ziaristi si politicieni locali -, marturisesc nu doar o excelenta stapanire a limbii romane, dar si cunostinte de teorie politica si sociala. Sub semnatura lui D.Taranu gasim o dizertatie teoretica de tip organicist – teorie imbratisata de ideologii nationalismului democratic, pe urmele lui Eminescu (deloc intamplator, Eminescu era redescoperit de N.Iorga, reeditat, comentat si folosit cu titlul de argumentum cum auctoritas), privind sursa politicianismului de la noi, ce era vituperat cu deosebire de partidele noi si de intelighentie. Lipsa clasei de mijloc romanesti era identificata ca aflandu-se la originea pacatului dobandit al politicii, anume politicianismul. Romania era un exemplu tipic de anomalie moderna, prin aceea ca avea o clasa taraneasca masiva „dar exploatata si ingropata in intunericul neculturei", peste care trona „o patura conducatoare hibrida si istovita prin imposibilitatea in care se gaseste de a se alimenta cu forte noi, pornita de jos – intre ea si taranime interpunandu-se drept clasa de mijloc un element cu desavarsire strain noua – jidovimea". Urmarea acestei stari de lucruri este chiar politicianismul, care este disecat si definit cu acribie profesionala. Politicianismul este un sistem de guvernare „care plecand de la interese exclusiv personale, nimic nu face, nimic nu vede decat numai prin lumina strampta a acestor interese". Tara? Principii de guvernare inspirate de interesele ei? As! Toate acestea ii privesc exclusiv pe oamenii politici – „product al altor imprejurari, mai fericite fara indoiala ca acelea in care traim noi Romanii". Dar cine poate elimina aceasta „cangrena primejdioasa" a politicianismului anarhic, ce ameninta sa distruga organismul social? Intr-un stat normal, aceasta misiune revine clasei de mijloc. Ridicata de jos, prin selectie naturala, ea e formata din elemente „mai puternice, mai inteligente si mai culte", deci „mai in masura a-si da seama de chipul cum cei de la guvernare isi fac datoria". Ea are independenta economica, adica acea „conditie indispensabila pentru o politica desinteresata". Ea este sursa formarii opiniei publice, adica „cea mai puternica chezasie a unei stari de lucru loiale si prospere intr-o tara". Existenta clasei de mijloc este o conditie sine qua non a functionarii unui regim democratic prosper. La noi nu exista aceasta conditie preliminara, deoarece populatia oraselor o formeaza strainii, cu deosebire evreii „cari n-au drepturi politice". Asadar cine sa-i puna la punct pe cei ce nu vor sa inteleaga „ca a guverna este si trebuie sa fie cu totul altceva decat a-ti face afacerile". Iata de ce politicianismul este „un product al lipsei clasei de mijloc". Daca aceasta clasa ar fi romaneasca, nu ar mai indrazni „cutare ciocoias pomaduit" sa-i solicite votul taranului. Dar cand majoritatea alegatorilor o formeaza ciocoii, ca reprezentanti „exclusiv ai intereselor lor personale", iar masa populatiei e reprezentata de cativa functionarasi „cari nu pot sa traiasca decat din mila celor dintai", cine se poate opune acestei anomalii pe care o practica „ai nostri de 46 de ani incoace" (adica de la 1866, de cand cu abdicarea fortata al lui Al.I.Cuza nn MD). Partidul lui N. Iorga este singurul „care a vazut aceasta anomalie nefasta in organizatia noastra politica", proclamand lupta impotriva ei. Cum? Prin crearea, pe de o parte „cu sprijinul statului a unei clase de mijloc romanesti" si prin „trezirea la viata politica a clasei de jos – taranimea, singura care luminata si constienta ar putea contrabalansa influenta dezastruoasa a conducatorilor nostri" (Solia, anul II, nr. 8, 1912, p.1).

Pentru cititorul mai avizat de astazi, acest portret al lumii romanesti de la inceput de veac XX poate sa apara surprinzator de actual, la fel cum Caragiale este. Pentru cei conectati la noile teorii politice postmoderne, analiza si diagnosticul pot aparea ca desuete. Unii vor fi deranjati de trimiterile insistente la originea evreiasca a clasei mijlocii din Vechiul Regat si vor fi tentati sa le eticheteze drept antisemite cu orice pret. Reamintesc cititorilor ca a curs multa cerneala in epoca pe tema clasei mijlocii si a drepturilor evreilor. Aici doresc sa semnalez aceasta tema, sa invit la reflectie si la buna folosire a subiectului. Societatea romaneasca nu a evoluat atat de spectaculos incat sa punem aceste analize in raftul cu naftalina. Idei organiciste, dintre care unele de sorginte eminesciana, au fost dezvoltate de Iorga si scoala lui de gandire. Ele au adus o gura de aer proaspat intr-un sistem politic osificat si ineficient, au generat dezbateri vii si solutii. Daca nu o reverenta, ele merita cu siguranta aducere aminte. Adica ceea ce ne-am si propus.