Porumbelul cu pasi de elefant

Imi amintesc ca poetul Mihai Ursachi, intr-o imprejurare de criza politica europeana, obisnuia sa repete o spusa celebra, pe care o socotea, pesemne, deosebit de inteligenta. Spusa cu pricina suna precum urmeaza (citez cu aproximatie): "evenimentele atroce, catastrofele, nenorocirile se apropie de noi cu pasi de porumbel". Sentinta sugera, printre altele, ca omul comun nu e in stare sa perceapa in trama evenimentelor apropierea unei intimplari cumplite. Ca tragedia vine catre noi sub un chip inofensiv, cu pasi neauziti de porumbel. E posibil ca aceasta vorba sa contina macar un dram de adevar. Nu degeaba o rostea poetul cu emfaza. Eu cred dimpotriva – si nu incerc sa fac un paradox – ca o nenorocire poate veni spre om si cu pasi de elefant. Daca omul nu e pregatit sa o sesizeze (si, de obicei, nu este pregatit), el nu va observa si nu va auzi nici macar prezenta zgomotoasa a elefantului.

Mi-am amintit de acest episod de demult, fireste, indemnat de intimplarile inceputului de an. In pofida urarilor si a euforiei de pretutindeni, din Japonia pina in Patagonia, anul 2009 nu a inceput prea bine. Ba chiar a inceput prost. Avem deja un razboi inversunat in fisia Gaza, unde armata israeliana se confrunta cu un adversar fara chip si infatisare determinate. El poarta un nume pe masura, care spune orice si nimic: organizatia terorista Hamas. Teroarea e un efect vizibil (e sentimentul pe care il traiesc locuitorii din orasele israeliene); purtatorii terorii, cauzatorii ei, in schimb, cu greu pot fi identificati. Poarta frac, vorbesc perfect englezeste si merg la concerte. Razboiul a inceput deja, finalul sau ramine cu totul imprevizibil si neclar.

In clipa de fata, nu cred ca cineva (un profet, o Cassandra, un cititor in zodii) ar putea sa afirme mai mult. Sigur, analistii din domeniul politicii, asa-zisii "specialisti in situatii de criza", a caror specie prospera pe ecranele televizoarelor, nu pot (si nici nu vor) sa accepte evidenta. Imaginile transmise "de la fata locului" de "trimisi speciali in zona de razboi" se cuvin comentate de cineva (de un inestimabil specialist), chiar daca acest comentariu nu are nici o legatura cu imaginile propriu-zise, fiindca specialistul sta intotdeauna in fotoliu, departe de singerosul conflict.

Si nu e numai atit. Mai avem, in apropierea noastra, si un razboi al gazelor (jocul sinistru de cuvinte dintre Gaza si gaz e inevitabil), intre Rusia si Ucraina. In conducte, presiunea a scazut cu 30 la suta. Moscova acuza actiunile pirateresti ale Ucrainei. La rindul ei, Ucraina vrea sa ridice pretul chiriei conductelor. Cearta tine de mahalaua diplomatica a Europei, dar efectul e vadit. In Europa e ceva mai frig. Cum se va sfirsi aceasta disputa de invective si acuze e imposibil de estimat, omeneste privind lucrurile. Specialistii insisi, fiind prinsi de conflictul cu mult mai spectaculos din Gaza, nu binevoiesc sa ne dumireasca. Trebuie sa ne descurcam, prin urmare, pe cont propriu.

Dar nu e numai atit… In afara unui cutremur de 7, 6 pe scara Richter, produs in 3 ianuarie, in zona Indoneziei, mai exista o criza financiara extrem de virulenta, pe care au anuntat-o, inca din septembrie trecut, ziaristii si au dezmintit-o la unison, in Romania alegerilor, politicienii. Criza a venit intr-adevar cu pasi de porumbel si tot cu pasi insesizabili de porumbel a cuprins intreaga lume. Multi o neaga si o considera, in realitate, o simpla psihoza a bancherilor. Cu toate acestea, ei par a nu tine seama de faptul precis ca, in finante (dar si in economie), psihologia si afectele reprezinta, de cele mai multe ori, o "forta motrice" veritabila. Altfel spus, in termeni marxisti, nu doar baza determina suprastructura, ci si invers. Si exemplele sint legiune.

Ceea ce incepe prost se termina, uneori, bine. Din pacate, in 2009, nu trebuie sa mizam foarte tare pe aceasta intelepciune. Sigur e doar ca tot ceea ce incepe prost se termina si mai prost. Daca exista o consolare e ca si ceea ce se termina bine, dar si ceea ce se termina prost se termina pina la urma…