Prioritatile europene ale Angelei Merkel

Asa cum ne asteptam si speram, Presedintia germana a Uniunii Europene incearca sa dea un nou impuls proiectului comunitar, cu citeva zile inainte de Consiliul European de primavara si, desigur, in perspectiva celebrarii unei jumatati de secol de la semnarea, la Roma, a tratatelor aflate la originea Uniunii. Zilele de 24 si 25 martie, cind europenii de astazi ii vor omagia pe "Parintii Fondatori", nu vor fi atit de insorite pe cit se spera in urma cu citiva ani. Incertitudinea privind Constitutia persista, cresterea economica abia incepe sa-si faca simtite efectele, iar obiectivele agendei de la Lisabona, desi urmarite cu perseverenta, nu par a indrepta Uniunea catre prima treapta a podiumului competitivitatii mondiale. Daca la aceasta adaugam problema politicii energetice si angoasa dependentei de rezervele rusesti, precum si umbrele inca persistente ale dezbaterii pe tema extinderii, ne dam seama ca momentul aniversar trebuie sa semnifice, cu adevarat, un moment de cotitura.
Cancelarul Angela Merkel a ales varianta unui discurs in camera inferioara a parlamentului national (Bundestag-ul), sustinut la 1 martie, pentru a enunta obiectivele de etapa ale presedintiei germane. Presiunea este mare, pentru ca toata lumea se asteapta ca Germania sa ofere o presedintie semestriala puternica, in ciuda unui context politic dificil, marcat mai ales de campania prezidentiala franceza. Doamna Merkel a evitat, asa cum se cade in asemenea momente, sa fie prea transanta pe temele care divizeaza statele-membre. De asemenea, deloc surprinzator, in alte domenii sensibile a preferat sa evidentieze doar jumatatea plina a paharului. Totusi, discursul poate insufla o anumita doza de optimism in privinta "pulsului" constructiei europene.
La o prima lectura, iese in evidenta locul privilegiat pe care il ocupa conceptul de competitivitate. Este posibil ca aceasta sa se datoreze si prezentei acestei teme in prim-planul agendei Consiliului European de saptamina viitoare, insa, pe de alta parte, Germania a avut de la bun inceput un aport important in impunerea acestei orientari. Agenda de la Lisabona ofera un cadru politic favorabil pentru o astfel de prioritate si, in plus, imediat dupa acest pasaj este reafirmat atasamentul fata de modelul social european, insa este greu de crezut ca stinga europeana se va simti reconfortata. Discursul doamnei Merkel nu se indeparteaza prea mult de linia presedintelui Comisiei, Durao Barroso, ba chiar se apropie de cunoscutele (si detestatele, in tabara stingii si in cea a nationalistilor economici) teze ale premierului britanic Tony Blair.
Europa are nevoie de crestere economica, si inca de una pronuntata, considera cancelarul german. Competitivitatea trebuie imbunatatita, pentru ca pe piata globala Europa se confrunta cu o concurenta tot mai acerba – iar referirile la China si India nu puteau lipsi. Iar faptul ca doamna Merkel le-a semnalat membrilor Bundestag-ului ca, potrivit unor statistici recente, Germania (dar si Suedia, Belgia si Marea Britanie) recupereaza decalajele de productivitate in raport cu Statele Unite este mai mult decit un gest de auto-apreciere, in calitate de sef al Executivului german. Este – din perspectiva Presedintiei UE – un semnal ingrijorator, daca tinem cont de ambitia Uniunii de a-si converti resursele (cea mai mare piata pe plan mondial) in forta economica propriu-zisa. Necesarele masuri de reforma cad, in cea mai mare parte a lor, in sfera de competente a autoritatilor nationale, insa de la Bruxelles se promit incurajari si stimulente. Nu a fost uitata nici problema reducerii birocratiei administrative, care afecteaza performantele firmelor europene, cancelarul german oferind drept exemplu propriile eforturi, pe plan national.  
Relatiilor intre Uniunea Europeana si Statele Unite li s-a acordat o atentie speciala in discursul doamnei Merkel, ceea ce s-ar putea explica si prin faptul ca Germania detine in prezent si presedintia grupului statelor puternic industrializate (G7 sau G8, daca includem si Rusia). De asemenea, la sfirsitul lunii aprilie va avea loc summit-ul UE-SUA, care ar trebui, in viziunea doamnei Merkel, sa duca la un climat favorabil incheierii "Rundei Doha" a negocierilor sub egida Organizatiei Mondiale a Comertului. Presedintia germana doreste un parteneriat transatlantic mai strins, intemeiat pe un set de termeni comerciali stimulativi si, totodata, echitabili, inclusiv pentru statele in curs de dezvoltare. Acest stil de abordare va suscita, fara indoiala, reactii pozitive la Washington, insa problemele de fond ramin, iar succesul "Rundei Doha" nu este nici pe departe garantat.
Parca pentru a echilibra situatia, doamna Merkel a alocat o pondere consistenta din discurs unuia dintre domeniile in care UE si SUA au pozitii divergente – mediul inconjurator si exigentele Protocolului de la Kyoto. Este de asteptat ca la Consiliul European de saptamina viitoare, problema incalzirii globale sa fie amplu discutata, iar presedintia germana va avea, si in acest caz, rolul de initiator si broker. Un rol pe care doamna Merkel il poate indeplini cu succes, mai ales ca in acest domeniu – ca de altfel si in altele – propunerile de reforma la nivel comunitar oglindesc destul de bine viziunea Cancelarului asupra schimbarilor necesare in propria tara. Politica interna intareste credibilitatea doamnei Merkel pe plan european, dar ramine de vazut daca o va ajuta sa obtina succesele sperate.