Profesionalism si mirlanie

Newsletter de la Publika.md (de ce cu kapa, habar n-am, desi banuieli ma strabat): Vitalie Vrabie, fostul ministru al Apararii, a devenit noul secretar general al PD. "Fostul" si "Apararii" sint in cazul de fata nu numai repere temporale: au si tenta ideologica. Daca le treci prin masina de tocat aparente, descoperi un noian intreg de ingrediente. Cei in chestie fac repede conexiunea cu PCRM si timpurile lui de glorie, cind Tatucul putea sa taie si sa spinzure dupa placul inimii. N-o sa intelegem niciodata mare lucru din specificul perioadei, daca nu vom deschide odata cutia neagra a criteriilor de promovare. Desigur, nu-i deloc exclus sa descoperim, in loc, tumefiate si rincede, o claie de umori, dar ne poate folosi si atit, pentru inceput, ca sa intelegem, de pilda, misterul inca insondabil al instalarii lui Tarlev ca premier. Sau al lui Papuc, falsificatorul de diplome, la Interne. Si pomelnicul poate lesne sa umple mai multe volume din ceea ce s-ar numi saga parvenitismului, oportunismului ori a banalelor nevolnicii. Vom constata, intr-un caz, un calcul meschin (dar poate fi oare genul acesta de calcule altfel?), in altul, un joc pervers al conjuncturii. Exista, fara indoiala, pupincuristi frenetici, mindri ca si-au gasit debuseul, dar trebuie sa fie si spirite oneste, intrate in masinarie din triste ratiuni pecuniare. Ce vreau sa spun? Ca etichetele sprijina constituirea atitudinii, insa nu pot contrage adevarul: ramine intotdeauna un rest visceral, de nemarturist sau insolitind drastic protocolul. Paradoxal: facuta sa conserve umanul, sa-l prezerveze, deontologiei ii scapa, adesea, tocmai mobilurile lui ascunse.

„Vitalie Vrabie a fost ministru al Apararii in perioada guvernarii comuniste", spune Publika sec, dar nu fara o anume ostentatie a echidistantei. Forumul insa nu se incurca in politeturi, ii da cu epitetele, ricaneaza, afuriseste, bate obrazul. Maniheita in floare: odata maculat cu PCRM, n-ai ce cauta la PD. Prea bine! Dar de ce, intr-un asemenea caz, ii tot dam lui Voronin pinteni sa-l voteze pe Lupu presedinte? Cum de nu ne mai supara ascendenta ideologica a actualului interimar?  In genere, cum se face ca, plecati ambii de la general, unul e bun, binecuvintare pentru destinele democratiei, bla, bla; iar altul, prostituata si pupincuristul lui Plahatniuc?

Nu mai insist, pentru ca partizanatul se vede cu ochiul liber, dupa cum si consecventa straluceste, na, prin absenta. Sint hibele – probabil incurabile – ale mentalitatii forumiste. Chiar ma umfla risul: ne lamentam pe toate canalele ca vrem democratie, o pretindem, vajnici, tuturor, dar cind aflam ca toleranta este una dintre acceptiile ei (cu, vai, inerentul obraz), facem mina deconcertata sau ne aratam vexati. Oare de ce nimeni nu s-a simtit tentat sa puna in discutie competenta celui in cauza? Forumul e scandalizat de trecut, are prurit in legatura cu CV-ul, e macinat de probabilitatea unor filiatii, vede meticulos, pina in unghiile consecintelor. De pricepe al in chestie ceva, e secund, stimabile, poate chiar lipsit de importanta. Obirsia, in schimb, ca pe vremuri, conteaza enorm, intr-o masura adesea decisiva. Pe Ghimpu sechela asta proletcultista, irepresibila, l-a facut interimar. Daca i s-ar fi considerat doar cerebralitatea (presupunind ca am avea mecanismul necesar detectiei sale), n-am fi aflat in veci ca polonezii vorbesc frantuzeste; nici NATO nu s-ar fi dedulcit cu epistola liberalului de pe Bic. Prin urmare, nu valoarea, luata in sine, considerata in datele ei intrinseci, nu meritul fac azi – ca si odinioara – cariera, ci o suma de intimplari exterioare materiei cenusii.

Cu asta, bineinteles, n-am spus mare lucru: tocmeala se poarta si pe la case mai mari. Nici a face pe niznaiul in simulacrul obiectivitatii nu cred ca este un procedeu inedit: sus, stire sobra, careia nu-i poti imputa nimic; jos, spre defulare, toate urdorile cenzurate de canon: si lup satul, si capra intreaga; si profesionalism fara cusur, si mirlanie patenta. Istovitoare practica a echilibrului!