Puterea rezumatului

Facerea unui rezumat nu-i lucru de saga. In clasele primare ajunsesem sa vad rosu in fata ochilor ori de cite ori tovarasa invatatoare – o femeie rea cu micutii clasei muncitoare, dar nespus de ingaduitoare cu copiii colegilor de cancelarie – ne dicta, cu voce de harpie, urmatoarea tema: „Alcatuiti rezumatul…". Ma duceam acasa, trecut de toate apele (de la joaca, normal), citeam textul pe care trebuia sa-l condensam, dar, cind venea vremea esentializarii, stiloul incepea sa dirdiie din toate incheieturile. Motivul spaimei era limpede. Cind caietele de teme se intorceau de la corectat, peste rindurile asternute timid se intindea triumfatoare o pinza deasa de noduri si linii rosii, iar la marginea paienjenisului se adunau, cu autoritatea zdrobitoare a unei caligrafii indelung exersate, observatii si nemultumiri. Mama, biata de ea, era exasperata: „Cum, nici macar un rezumat nu stii sa faci ?". De ciuda, am hotarit sa devin rezumator de exceptie. Sa ajung atit de bun, incit sa-mi cistig traiul cu asta. Dar lumea intreaga parea sa conspire impotriva idealului meu. Ca un facut, pe masura ce inaintam in virsta, cartile pe care le citeam deveneau tot mai multe si mai voluminoase si, spre marea mea insatisfactie, ni se cerea din ce in ce mai rar sa rezumam. O alta dandana devenise cosmarul elevilor: „Comentati…". La comentarii nu am intimpinat probleme. Zece cu felicitari. Citeam si rezumam discret din mai multe surse, texte si metatexte.

Am persistat, deci, in a rezuma. Mii si mii de file. La diverse teme, daca nu se nastea mai intii un pui de rezumat, simteam ca ma cuprinde un lesin discret. Apoi, din nu stiu ce motiv, am renuntat. Pur si simplu. Ma saturasem. Era timpul sa ma retrag. Inca nu vazusem Forrest Gump. As mai fi continuat. In prezent, privind inapoi la momentul crucial de lehamite si de abandon, am vaga banuiala ca, daca mi-as fi urmat drumul, as fi ajuns sus sau departe. Nu se vede ce bine o duc cei ce rezuma, pe intelesul tuturor, ceea ce altii deja au comunicat? Mosia mosie, fonctia fonctie, coana Joitica, coana Joitica…

Mi-as fi deschis, poate, o afacere. Rezumate de exceptie, la preturi „aproape gratis". Le-as fi oferit micutilor padawani aflati in cautarea iluminarii instanee tot ceea ce voiau sa stie fara a fi citit vreodata: literatura nationala si universala, geografie, istorie, filosofie, psihologie, Jules Verne, astronomie pentru dummies, botanica si zoologie, anatomia si fiziologia omului. Cunoastere pura, de tip sternocleidomastoidian. Faceam avere. Referate.ro n-ar mai fi existat.

In ziua de azi, dragi cititori, rezumatul e la putere. N-are nimeni timp, bani si bunavointa sa consume epopei. Regulile de aur sint: 1. Fii concis!, 2. Nu te aventura pe vesnicele plaiuri ale divagatiilor!, 3. Spune clar ce ai spus!, 4. Daca nu ai nimic de spus, rezuma!

Puterea rezumatului e atit de mare incit a determinat chiar aparitia unei noi specii de indivizi, oameni daruiti cu talentul de a rezuma orice, de la istoria secreta a paramecilor la curbura olomorfa a spatiilor Finsler si Lagrange. Unii sint rezumatori atit de rafinati incit lectura le repugna. Ce rost mai are parcurgerea intregului, daca rezumatul e deja cunoscut?

Cine nu e de acord cu mine e rugat sa zaboveasca in librarii. Marile povesti ajung la copiii de doi-trei ani sub forma de prescurtari verbale ale unor ilustratii. Prescolarii au la dispozitie rezumari enciclopedice ale universului. Scolarii huzuresc in raiul milioanelor de esentializari cu poze, scheme si grafice, pentru toate disciplinele. Exista pina si rezumate ce aduc a copiute. Enciclopedismul prescurtat, accesorizat si trivializat formeaza oferta dominanta de cladire a culturii generale. In acord cu moda reductiei informationale, pina si comunicarea s-a restrins. Iata o mostra de invitatie scrisa: Sal! Cmf? Vi la mn? Nu? Bn! M vb! XOXO J

Timpul trece, lumea galopeaza, cartile pe care le citesc devin tot mai multe si mai voluminoase. Ceva din adinc imi transmite, rezumativ, ca am ratat trenul intilnirii cu viata accesibila, concisa si frumos ilustrata.

Intr-o zi, pe cind rasfoia internetul, sotia mea a descoperit o pagina memorabila. O lista de capodopere literare rezumate „la minut". „Esentializarile" sint haioase, istete si reflecta ironic apucaturile lumii de azi. Nu divulg numele paginii, nu ii fac reclama. Redau, totusi, citeva „rezumate".

Romeo si Julieta, de William Shakespeare. Succesiune de replici intre Romeo si Julieta: O, Julieta!, Ah, Romeo!, O, Julieta!, Ah, Romeo!, O, Julieta! (Romeo moare.) Ah, Romeo! Romeo? La naiba! Sfirsit.

Moll Flanders, de Daniel Defoe, titlul neprescurtat: intimplarile fericite si nefericite ale vestitei Moll Flanders, care s-a nascut la Newgate si care, de-a lungul unei vieti de nesfirsite peripetii, vreme de saizeci de ani, fara a mai pune la socoteala si copilaria, a fost doisprezece ani tirfa, de cinci ori maritata (din care o data cu propriul ei frate), doisprezece ani hoata, opt ani deportata in Virginia, iar in cele din urma a ajuns sa traiasca in belsug si cinste si a murit in pocainta. Rezumatul e mai scurt decit titlul!

Razboi si pace, de Lev Tolstoi. Vocea autorului: „Istoria ne hotaraste destinele, asa ca nu are nici un rost sa descriem actiuni individuale. Sa redam, deci, pe larg, faptele a cinci sute de personaje."

Huckleberry Finn, de Mark Twain: Huck s-a plimbat cu pluta. Apoi s-a dus acasa. Sfirsit.

Metamorfoza, de Franz Kafka. Gregor Samsa: La naiba, sint gindac! (in cele din urma, moare). Sfirsit.

Operele complete ale Virginiei Wolf: Viata e frumoasa si trista. Sa punem niste flori intr-o vaza. Final.

Incheiere: „Puternicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, sa-ti daruiasca dupa aceste cumplite vremi anilor nostri, cinduva si mai slobode veacuri, intru care, pe linga alte trebi, sa aibi vreme si cu cetitul cartilor a face iscusita zabava, ca nu ieste alta si mai frumoasa si mai de folos in toata viiata omului zabava decit­ cetitul cartilor".