Putina istorie sociala (II)

marți, 09 iunie 2009, 17:50
3 MIN
 Putina istorie sociala (II)

Sociologii si istoricii vor clarifica, in timp, atuurile identitare ale clasei studentesti din acele vremuri. Eu nu pot intra aici in detalii. Oricum, se vede clar ca dreptul de a fi student se dobindea, in Romania, inainte de 1989, dar si mai multi ani dupa, prin efort si disciplina si, totodata, prin etalarea unor calitati care il situau pe individ, macar intelectual, daca nu si moral, peste media sociala. Concursurile de admitere in Universitati erau veritabile selectii darwiniene, construind volens-nolens o supra-elita a tinerilor romani. Apartenenta la clasa studenteasca constituia astfel o garantie a civilizatiei si educatiei. Simultan, in subsidiar, ea devenea si o optiune conspirativ pro-occidentala. Prin urmare, solidaritatea studentimii (indubitabil, cu exceptia "cozilor de topor" devotate regimului, insa, o afirm ca martor direct la viata acelor vremuri, "cozi de topor" infime numeric, mereu stigmatizate si marginalizate!) si forta sa identitara au fost, in asemenea conditii, consecinte firesti ale dinamicii sociale deja descrise. Obtinerea statutului de student echivala practic cu asumarea unui profil cultural si psihologic de emancipare, ce scapa atmosferei de austeritate a societatii comuniste si chiar instrumentelor de coercitie ale regimului.

Asa cum bine intuieste Dan Perjovschi in proiectul sau artistic (mentionat saptamina trecuta), ceva s-a distrus, treptat, catre sfirsitul anilor nouazeci (cind Romania intrase deja, fie si timid, in mecanica structurilor capitaliste), la unitatea si identitatea studentimii noastre (paradoxal, crescuta exponential, ca numar, in ultimii aproape douazeci de ani). A disparut forta mentalista a acestei categorii, s-a anihilat sentimentul ei de clasa. Fara indoiala ca tot sociologii vor gasi explicatii pentru transformarile in cauza. Eu ma limitez doar sa constat ca pierderea cea mai vizibila ce apare in noul context este competitia (pentru a fi acceptat in interiorul unei supra-elite). Dreptul de a fi student nu se mai dobindeste prin efort si disciplina, ci decurge natural dintr-o anumita fluiditate a fenomenelor in societate. Studentii nu mai sint astazi niste virtuosi ai instrumentarului intelectual, ca in trecut, ci, in cel mai bun caz, niste fiinte sociale oarecare, ajunse in aceasta postura din inertia lucrurilor sau, si mai corect spus, din intimplare. Cauza situatiei propriu-zise o reprezinta, meschin si dureros, motorul lumii capitaliste – banii. Ca orice altceva in universul consumerist, studentia si diploma universitara sint de vinzare, spatiul academic, asemenea tuturor celorlalte spatii sociale, devenind un elegant si aparent sofisticat boutique. Oricine dispune de sumele necesare se bucura neconditionat de calitatea de "client" al somptuosului "magazin".

Se intelege de la sine ca lumina din privirile noilor locuitori ai marilor amfiteatre s-a stins gradual, pina a ajuns, in unele neverosimile situatii, o impenetrabila bezna de hau galactic. Forta sociala, ideologiile liberale, mentalitatile avansate si ideile sclipitoare au disparut si ele in neant. Studentimea a incetat sa mai fie o clasa si s-a preschimbat intr-o multime eterogena, fara idealuri colective si fara personalitate. Unitatea ei s-a destramat lamentabil. Studentii, alaturi de profesorii lor blazati, au ajuns robotei deplorabili in slujba unui monstru social si economic, cu numele de rentabilitate financiara. Din acest malaxor, nu exista practic scapare. Personal, l-am vazut functionind si in alte parti ale globului (mai complexe decit a noastra) si pot confirma ca forta sa e inexorabila. Noul individ al consumerismului postindustrial, steril spiritual si deprimat, se construieste si la noi, neabatut, in marile laboratoare academice. Pe spatele lui prospera un sistem viciat in insasi fundamentele sale. De aceea, liderilor din educatie care cred ca au revolutionat invatamintul romanesc, supunindu-l feroce grilelor financiare, le spun ca se inseala amarnic. Edificiile luxoase – ridicate din taxele gloatei studioase – ascund adesea, dincolo de termopane si finisaje sic, o ruina intelectuala si morala.

Comentarii