Reparatii… de tot felul (I)

Porniti mereu in critica a cam tot ce ne inconjoara (ce-i drept, are balta peste), uitam sau neglijam insertiile de frumusete ce ne fac existenta suportabila, dincolo de mizeriile cotidiene. Faptele culturale ce se peterc in europeanul Sibiu au intrat deja in desuetudine. 432, filmul super al lui Mungiu, a inceput a fi intimpinat, ici-colo, cu strimbaturi din nas, ca asa-i de bonton. Superbele concerte in aer liber, de la Festivalul "George Enescu", nu stirnesc decit incintarea celor vreo citeva sute de auditori cotidieni, fara alt ecou  in media. (L-am vazut acolo, intr-o seara, pe Emil Brumaru, care parea – cum ii sta bine unui poet – cazut din luna, desi aceasta inca nu rasarise. Ludicul liric a recunoscut frans ca nu audiase nici un concert, dar i-a placut atmosfera. "E o chestie", a spus el, sugerind, cu o voluta a miinii, lucruri imponderabile si inexprimabile. Si a virat scurt conversatia pe tarimul amorului, unde se simtea mai "in chestie".)

O paguboasa, imbecila lupta pentru rating face ca un eveniment de talie (inter)nationala sa fie ignorat de celelalte  media pentru simplul motiv ca a fost organizat de "concurenta". Cel ce priveste doar Pro TV, "Dan Antena" sau – nomina odiosa – "Dan Diaconescu" ar putea crede ca in tara si in lume nu se petrec decit crime, violuri, incendii, inundatii, cutremure. La aceste  posturi tv – si la altele inca – un simplu meci de fotbal, ce ar trebui sa fie un prilej de agreabila relaxare, capata dimensiunea unui iminent razboi. Nici nu va imaginati (sau da?) ce perceptie si ce credibilitate au stirile negative, mai ales in urechea celor ce declara ca le refuza, ca numai citeodata si din intimplare… Imi spunea recent  un taximetrist care ma vazuse, de!, persoana subtire si s-a simtit dator sa traga concluzia unei conversatii ce nu avusese loc: "Uite asta-i politica, domnule! Daca pina si Eminescu a fost bagat la inchisoare si omorit!". "Cum asa?", m-am mirat eu (perfid). "Da, domnule, Eminescu nu era nebun, dar l-au bagat la nebuni ca sa scape de el. Nu le mai convenea. I-a dat un nebun cu piatra-n cap si l-a terminat…". "De unde stiti, cine v-a bagat in cap prostiile astea?", am sarit eu, cam nepoliticos. "Cum de unde?! – s-a mirat omul. S-a spus la televizor!". Am incercat sa-l lamuresc ce si cum (mai ales ca tocmai publicasem un text pe aceasta tema), omul s-a dovedit receptiv la argumente, dar cum cursa s-a terminat, a ramas pentru altadata sau pentru altcineva sa-i finiseze educatia estetica…

Dar la televizor se spun, se evoca sau se invoca si lucruri ori fapte sensibile, atingatoare de eul nostru pofund. L-am vazut recent, in "Garantat suta la suta", pe Stefan Caltia, pictorul infasurat in barba si-n plete dalbe, care, la un moment dat, a citit, in alternanta cu moderatorul, dintr-un catastif scolar de pe vremea lui Spiru Haret. O minunatie pedagogica, o provocare si o adecvare (in urma cu peste un veac!) a  invatamintului romanesc nu doar la modernitatea educatiei in genere, dar la plierea acestuia, de la vladica la opinca, dupa aptitudinea fiecaruia. Inca de pe atunci, la terminarea claselor  primare sau gimnaziale, absolventul pleca nu doar cu "un bagaj de cunostinte", ci si cu un "portret" psiho-somatic, alcatuit dupa riguroase criterii, ce ii dadeau "linia" de urmat in viata. Simptomatic (si amuzant) e un caz: parintii si-au exprimat dorinta ca fiica lor (modesta-n toate cele) "sa devina o doamna", dar invatatorul le-a recomandat: "sa fie gospodina".