Romania pe drumuri II: „Grosse Blana de la Bar”

In timp ce eu incercam sa citesc, calatorii din jurul meu povesteau, spuneau bancuri, rideau, se ciondaneau. Am renuntat la citit: prea spumos devenise spectacolul gratuit oferit de concetatenii care se-ntorceau la sfirsitul lunii octombrie in tara, care de la copii, care de la munca si cine mai stie din ce fel de calatorie/sedere in Germania!

Spectacolul propriu-zis a avut, de altfel, un fel de prolog in oraselul Öhringen din Baden-Württemberg (in apropiere de Heilbronn), unde s-a facut imparteala pe autocare a calatorilor: o nebunie, pentru ca nu ramasese un loc liber, remorcile erau si ele burdusite cu bagaje, de au trebuit soferii sa apeleze si la ultimul colt liber din autocare! Iar "eroina" imbarcarii a fost o suceveanca de vreo 60 de ani care parea ca se muta definitiv inapoi in tara, de vreme ce luase cu ea inclusiv tot felul de piese de mobila si alte obiecte mai mult sau mai putin vizibil utile, de-o amenintau soferii (care pareau c-o stiu de-o viata) ca o sa-i puna vitrinuta din lemn masiv in brate daca nu-i gasesc loc altundeva!

Intamplarea a facut ca aceeasi bucovineanca sa stea linga o botosaneanca din… Sibiu. De la care am si primele doua contributii la spectacolul "Romania pe drumuri II": sibianca din Botosani ne-a lamurit pe cei care nu stiam de ce tin oltenii sa fie ingropati in picioare: ca sa fie primii la inviere!… Apoi, ea, moldoveanca, a povestit un banc "de epoca" despre moldoveni: cica, la Uzina Mecanica Mirsa s-au angajat la un moment dat si Ursul, si Lupul. Cei doi au dat nas in nas si-au intrat in vorba. Au devenit nostalgici, si-au pus intrebari privind trecutul lor de animale de prada libere:

– Da’ tu, Lupule, mai dai pe la vreo stina, te mai dai la vreo mioara?

– Nu, Ursule. Da’ tu, mai dai pe la vreo stina, mai apuci vreun vitel, vreun miel?

– Nu, nici eu. Dar eu mai duc cite-o roaba de span, iar cu ocazia asta mai infulec si eu cite-un moldovean, ca pe astia nu-i numara nimeni!…

Dupa o vreme, parca din senin s-a iscat o cearta taman pe-o chestiune "arzatoare": care oras e mai frumos, Iasul ori Sibiul? O ieseanca si suceveanca au luat fara sa stea pe ginduri apararea capitalei Moldovei, asta dupa ce suceveanca daduse curs unui imbold nostalgic amintindu-si de anii ei de liceu de la Iasi ("Iasi, orasul tineretii mele", "Iasi, vai ce oras frumos"):

– Ai fost vreodata la Iasi, ai vazut Iasul?, fu intrebata sibianca uritica ce se bagase-n discutie.

– Am fost cind am fost mica.

– Intii sa vedeti Iasul, apoii sa vorbiti de Sibiu!, i-a retezat-o iesanca sibiencei.

– Hm, la citi bani a primit Sibiul… Pai, cu 30 de milioane de euro orice oras isi schimba fata, a intervenit un clujean.

Apoi, botosaneanca din Sibiu fu atacata de aceasi sibianca mai tinara cu vreo 15 ani tocmai din cauza originii ei botosanene/moldovene.

– Numai drumul meu de la Botosani la Sibiu mi-a fost o lectie de viata!, i-a replicat femeia vesela si ea din fire (la fel ca si suceveanca). Am vecini numai sasi – de la ei am invatat foarte multe. Doar saseasca lor n-o suport!

Hm, eu, singurul sas din "parterul" autocarului, mi-am muscat nitel limba ca sa nu intervin si s-o intreb de ce-i displace intr-atita limba mea materna?!

Meditind eu asupra acestei intrebari, numai bine ca-l aud pe vecinul meu de scaun (brasovean):

– Banatu-i fruncea, Ardealu-i mintea!

Pam-pam!

Apoi, cita vreme protagonistii amintiti – protagonistele, in principal – au luat o pauza, am auzit-o pe-o elvetianca povestind cu clujeanul pomenit. Cum vine ea de 20 de ani in Romania, cum a adus ea ajutoare personalizate, haine si alimente pentru familii nevoiase concrete, scaun cu rotile pentru persoana cutare, medicamente nu stiu de care pentru persoana cutare etc. si cum un ofiter superior de vama din minister a vrut sa controleze pentru a nu stiu cita oara TIR-ul cu ajutoare, evident ca sa-si obtina omul sfinta spaga:

– Vous êtes un grand mafiot!, i-ar fi spus ea acestuia in fata, ca sa fie apoi avertizata ulterior ca-i cam riscant ce facuse/spusese.

– Dar nu m-am speriat, si uite ca si azi mai vin in Romania, si pot sa va spun ca s-au schimbat foarte multe in acesti 20 de ani. Desigur, exista in continuare coruptie, multe-s alandala, dar sa nu treceti cu vederea ceea ce s-a schimbat in bine! (Oarecum un rezumat a ceea ce a spus ea in germana-i elvetiana.)

S-au discutat verzi si uscate. Religie (de balta, ce-i drept: "Da’ ce, nu l-au ucis evreii pe Iisus?" – suceveanca), politica (de cafenea: "M-as baga in politica, dar n-am geanta de 4000 – varianta: 5000 – de euro ca Elena Udrea!" – botosaneanca), dor de plai natal ("Cind ajung acasa si aud si vorbesc moldoveneste, parca nu-mi mai trebuie nici mincare!" – botosaneanca).

In fine, sa nu uit si sa explic si titlul: suceveanca indragostita de Iasul tineretii ei a povestit cum vamesii maghiari au controlat la singe bagajele intr-una din calatoriile ei spre Germania, iar la un roman au dat peste ditamai blana mare de urs! L-au luat deoparte, au vrut sa-i confiste blana, sa-l amendeze, tot tacimul. Dar pina la urma l-au lasat sa-si impacheteze marea blana de urs (una asa, cu cap si gheare cu tot).

– Cum ai rezolvat cu ungurul?

– Eee, i-am dat 300 de euro!

– Da’ ce faci cu ea in Germania?

– Mi-a comandat-o un patron de restaurant, mi-a promis 3000 de euro pe ea!

Si de n-ar fi fost auzite toate astea, n-ar fi fost repovestite… si-ar mai fi, dar spatiu nu-i. Poate altadata.