Romania „romanului impartial”

Acum doua saptamini, am pomenit doar in treacat de a doua carte a poetei, prozatoarei si publicistei Mariana Codrut, aparuta in primavara acestui an, anume volumul de publicistica "Romanul impartial" (Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca), ce a vazut lumina tiparului aproape simultan cu antologia de poezie "Areal", pe care am prezentat-o deja.

Intr-un fel, ambele carti au ceva in comun: aduna laolalta texte deja publicate de-a lungul timpului. Dar daca antologia si-a propus sa cuprinda integral toate cele sase volume de poezii, in "Romanul impartial" (Colectia Radical) autoarea ieseana si-a antologat doar un fel de "the best of" dintre tabletele, comentariile si eseurile publicate in ultimele doua decenii in ziare si reviste precum "Monitorul"/"Ziarul de Iasi" (unde a sustinut – cu intermitentele inerente interminabilei noastre tranzitii – rubrica "Sticluta cu vitriol") sau "Dilema" ori "Contrafort" (unde semneaza lunar "Jurnalul unei testoase").

Ca s-o iau babeste, cartea este structurata in doua parti. Prima ofera cumva in miniatura un portret-mozaic al Romaniei in pomenita-i interminabila tranzitie, cu toate ofurile cetateanului roman de rind vizavi de o societate care parca nu vrea si nu poate si iar nu vrea si iar nu poate sa-i ofere un cadru statal demn de-a fi ridicat la rang de patrie. Chiar al treilea text din volum este un mini-eseu intitulat "Patria", a carui concluzie suna asa: "Asta e patria noastra acum: politicieni si administratori inconstienti si ticalosi, drumuri sparte, case inghetate, ogoare parasite, salarii mizere, viitor incert. Griji, teama, suferinte. Si atunci, unde e Patria?" Sa raspunda onor "Patriotul de serviciu" (alt text), dar raspunsul sau reprezinta exact motivul pentru care cuvintul patrie si-a cam pierdut sensul, miezul nobil, caci el, patriotul de serviciu, "creeaza (…) o Romanie dupa chipul si asemanarea lui: semianalfabeta – daca el e semianalfabet; mincinoasa – daca el e mincinos, mediocra – daca el e mediocru; pascind oi si capre daca el a fost avansat pe postul de impresar al Romaniei direct de la oi si capre!"

De altfel, buna parte dintre textele primei parti sint mici analize acide ale mentalitatii paguboase ce paraziteaza cu nesat societatea romaneasca de prea multi ani, impiedicind-o sa se aseze pe un fagas indentitar pozitiv. Cauzele? Pai, de exemplu, "Romanul impartial": "Ce sa faci, «impartialul nostru» nu suporta  sa fie dintr-o bucata, adica sa spuna  ce gindeste si sa faca, fie si in parte, ceea ce spune: o asemenea atitudine e pentru el un semn de lipsa de diplomatie (in cel mai bun caz) sau de imaturitate si primitivism (in cel mai rau caz). A fi din doua sau trei bucati – adica a zice una, a gindi alta si a face cu totul alta – e insa, nu-i asa?, semn de inteligenta, de putere de adaptare, de distinctie si finete chiar."

Mariana Codrut incondeiaza, ca sa zic asa, pe "Gigeii eterni" si onisorii tranzitiei, sufera alaturi de "O martira: limba romana", arsa la foc mic pe rugul unei "Lumi caldute" ori sacrificata pe altarul "Televiziunii noastre cea de toate zilele" ori chiar pe limba lui Dragos Seuleanu "la instalarea in postul de presedinte al Radiodifuziunii Romane", care s-a adresat, la un moment dat, si unor "Distinsi revolutionari" prezenti!

Partea a doua a volumului cuprinde preponderent texte (auto)biografice (este, de altfel, dedicata parintilor autoarei) si ofera cititorilor, printre altele, o incursiune intr-o lume trecuta a satului natal al Marianei Codrut (Prisacani pe Prut), cu amintiri din copilarie, portretizari memorabile ale parintilor ("Majuru’" – tatal, si "Dumnezeul meu era muritor" – mama) ori ale unor rude ("Masana"), incheindu-se cu eseul "Uitatul in gol": "In mentalitatea taranilor din zona mea, privitul in gol e considerat un lucru rau, din moment ce e asociat cu diavolul"…

La rindul meu, voi incheia aceasta prezentare cu un citat din ceea ce a spus la un moment dat Andrei Plesu despre publicista ieseana: "Ea valorifica o suma de calitati native, rare in gazetaria de azi, in ciuda proliferarii ei inflationiste: e vorba de limpezimea nobila a stilului, de simtul nedegradat al limbii si de rigoarea atitudinii. Mariana Codrut scrie ca un om drept, atent la realitate, atent la nuante, dar strain de echivocul oricarei negocieri."