Saracia, statistica si presa tabloida

Fara indoiala ca exista multi oameni saraci in Romania. Dar luind tabloidul Libertatea din 10 februarie – pentru programul tv, subliniez, nemaigasind altul mai acatarii, am rasfoit, desigur, si ziarul.

Subiectul zilei (conform primei pagini): „Ce faceau ieri, la ora 12.00, Mihai Razvan si Daniela Ungureanu? Noul premier vorbea in Parlament – Nevasta lui salva vieti!"

„Subiectul zilei" propriu-zis (conform supratitlului dat chiar de tabloid): saracia. Pe doua pagini (2 si 3): „Sursa lor de incalzire: aceasta teava de apa calda" – titlu de-o schioapa. Si imagini din greu cu saracia celor mai saraci (a celor fara de casa). „Asa arata saracia in Romania, tara care de ieri are, oficial, cei mai multi nevoiasi din Europa"! Si-acum pe cifre: „Peste 6,6 milioane de romani nu-si permit sa manince carne" – aceasta fiind si cifra cu cei care „traiesc la limita subzistentei"; „48% din copii traiesc in mizerie crunta". Locul intii din coada este dat de cei 41% dintre cetatenii Romaniei categorisiti drept saraci – la egalitate cu Bulgaria, dar cu Romania plasata „strategic" pe primul loc… din coada.

De-acum eram nitel enervat. Enervat de tonul triumfal-catastrofist al unui tabloid care n-a catadicsit sa-si anunte macar „subiectul zilei" si pe prima pagina. Enervat fiind, am pus la pastrare ziarul – si tema. Iar acum am trecut la documentare, sa vad, totusi, daca chiar e atit de groasa precum urla presa tabloida. Si asta din trei motive: o data pentru ca, repet, ma enerveaza tonul triumfal-catastrofist si voluptatea masochista a unor titluri precum „Eurostat: Romania, campioana UE la saracie" (ziuaonline.ro, 08.02.12); apoi pentru ca nu poti avea incredere in datele furnizate de presa tabloida si, nu in ultimul rind, pentru ca am rezervele mele proprii si personale vizavi de multe statistici romanesti ori privind Romania!…

Ca atare, am cautat un material netabloidizat pe tema saraciei. Am gasit pe business24.ro (08.02.12) comunicatul Mediafax in chestiunea datelor livrate de Eurostat. Titlul materialului: „Peste 40% din populatia Romaniei risca saracia sau excluderea sociala". Mai exact: 41,4%, procentaj prin care Romania, vai, nu-i decit… vicecampioana – nu a Europei, ci a Uniunii Europene, primul loc „furindu-ni-l" vesnica Bulgarie, concurenta prin cele 42% ale populatiei lor care „risca saracia". Pe locul trei e Letonia (38%), urmeaza Lituania (33%) si Ungaria (30%).

Deci asa. Avem 8,89 milioane de cetateni care, atentie la formulare, „risca saracia sau excluderea sociala", iar 31% (6,65 milioane de persoane) din populatia Romaniei „sufera de lipsuri materiale severe" (totul la nivelul anului 2010).

Iata si criteriile dupa care s-a ajuns la concluziile de mai sus: cei 31% cu „lipsuri materiale severe" sint acei cetateni care se confrunta cu cel putin patru din noua probleme:

1. nu pot plati la timp chiria, ipoteca sau facturile la utilitati; 2. nu-si permit sa-si incalzeasca in mod adecvat locuinta; 3. nu pot face fata cheltuielilor neasteptate; 4. nu isi permit o masa cu carne, peste sau alt tip de hrana bogata in proteine cel putin o data la doua zile; 5. nu isi permit o vacanta de o saptamina in fiecare an; 6. nu pot detine si intretine un automobil, 7. o masina de spalat, 8. un televizor color sau 9. un telefon, fix sau mobil.

Ca „fapt divers", sa retinem ca media pe UE este de 23,4% dintre persoane care „risca saracia sau excluderea sociala" si de 8,1% care „sufera de lipsuri materiale severe".

In fine, intrind pe site-ul Institutului National de Statistica, am dat peste urmatorul motto: „Credem cu seriozitate ca statistica este, pentru cei care o poseda, o pretioasa avere nationala… Statistica este singurul tarim sigur pe care un guvern prevazator trebuie sa-si intemeieze ratiunea reformelor sale." Vorbele apartin lui Dionisie Pop Martian (1829-1865), „statistician si economist roman, initiator al scolii economice protectioniste" (Wikipedia).

N-am cum sa nu fiu de acord cu ce-a spus D. P. Martian inca din secolul 19, dar…

Dar dati-mi voie sa-mi exprim niste rezerve privind aproape orice date statistice chiar din Romania de astazi, indiferent daca ele sint colectate si prelucrate de INS ori de Eurostat, cita vreme pina si la ultimul recensamint din toamna anului trecut parca nu s-a reusit sa fim numarati fara rest si fara dubii.

Si am rezervele mele pentru ca Romania are prea multe „traditii" anti-numarare a orice (excelind cu incercarea comunista de-a stoarce taranii de oricit era posibil – de la cota de oua pina la porcul obligatoriu de crescut si de dat la stat, in functie de gospodarie si de numarul animalelor etc…), pe de-o parte, si de pro-exagerare cifrica (dusa pe culmi de aceiasi comunisti prin raportarile false de productii record…, iar mai nou de presa tabloida, prin ingrosarile ei catastrofiste).

Dar n-as lasa deoparte nici chestii aparent marunte, precum faptul ca precis nu sint singurul care ori de cite ori se duce in Germania isi aduce de acolo diverse lucruri de consum mult mai bune si adesea mai ieftine ca produsele similare de la noi. Dau un singur exemplu: pasta de dinti de la Aldi la 39 de centi tubul de 125 ml – incercati sa gasiti ceva similar ca pret, calitate si cantitate pe la noi!… Pai, nu credeti ca incep sa schioapete multe statistici privind vinzarea de cosmetice in Romania (pe care se bate moneda adesea) daca s-ar putea evalua macar citi dintre cei care calatoresc peste hotare se aprovizioneaza de acolo?

Dar hai sa ne intoarcem la Eurostat: institutul UE de statistica a folosit pentru evaluarea saraciei din Romania, la nivelul anului 2010, ca baza de calcul populatia din… 2002 (21,68 milioane de locuitori), iar anul trecut n-am mai iesit decit 19,04 milioane de locuitori! Cum din 2002 pina-n 2011 s-a inregistrat, deci, un minus de 2,64 milioane, am putea socoti o rata medie de scadere de 0,29 de milioane pe an. Adaugind la cifra din 2011 290.000 de persoane, obtinem pentru 2010 o populatie aproximativa de 19,33 de milioane. Ei bine, calculind 41, respectiv 31% din 19,33 milioane de locuitori, evident ca n-o sa ne mai iasa 8,89, respectiv 6,65 de milioane de saraci potentiali, respectiv efectivi, ci doar 7,93 (aproape un milion mai putini) respectiv 5,99 (655.000 mai putini)!

Repet, cifrele sint tot mari, saracii sint tot multi – dar asta nu justifica ceea ce am numit triumfalismul catastrofist al presei tabloide. Nu de alta, dar eu, unul, am rezerve si fata de cifrele acestea, cita vreme inca din anii 1990 a aparut bancul cu ce face romanul cind nu mai are bani: actualizat, raspunsul este: schimba 100 de euro!…

Concluzia? Saracia de pe la noi n-are masina de spalat (asta si din lipsa larga de apa curenta), dar are Digi…