Saracul farsor bogat

Am parcurs-o cu un dublu sentiment: de curiozitate (fiindca am fost colegi de universitate, iar in perioada asa-numitei pregatiri militare, obligatorie atunci dupa cel de-al patrulea an de studii si care preceda conferirea gradului de ofiter al imperiului, ne-am nimerit in acelasi pluton) si de stupefactie (deoarece, cu toate evidentele, n-as fi admis ca poate fi chiar atit de rapace si lipsit de scrupule). Ma conving a cita oara ca un enunt simplu, gen: "X are in cont atitia parai", trage incomparabil mai greu la cintar decit tomuri intregi de imprecatii si poliloghie umorala. De altfel, nu de pamflete – pentru care nici nu ne prea tine cureaua… volubilitatii – se tem imburghezitii tranzitiei noastre, ci de soiul acesta, punctual si ferm, de dezvaluiri. O afirmatie, oricit de convingatoare, poate fi lesne infirmata si unui articol taios i se poate contrapune fara dificultate o manufactura mai grobiana. Adevarul acesta se probeaza invariabil in fiece zi si totusi presa noastra autointitulata de opozitie (si convinsa sincer de preeminenta ei profesionala) ii da in continuare, infocata, cu editoriale si "opinii" care produc tempeste in cite un neuron mai pudibond. Este chiar simptomatic faptul ca tocmai intr-o asemenea perioada de confuzie si duplicitate, de tranzactii oneroase (ce altceva a fost fatidicul 4 aprilie 2005, cind PPCD s-a aliat cu Voronin, tradind idealurile unioniste si aruncind in derizoriu jertfa atitor oameni?) si manevre de culise prolifereaza vorbele, trancaneala aferata, divagatiile cu mot. Ca si cum clica aflata la guvernare de retoricele suliti s-ar teme, vezi, Doamne! Citeva articole ca cel la care ma refer, scrise neutru, aproape tehnic, cu singura preocupare de a comunica (faptele anatemizind ele insele), ar fi fost ca un tratament de soc pentru blazarea si naivitatea multora dintre noi. Citi s-ar fi desteptat astfel din letargia gregara?

Ce-i drept, in cazul lui Rosca intrebarea aceasta cunoaste o variatie nesperat de picanta: citi dintre binefacatorii sai – de dincoace de Prut, mai cu seama, desi diaspora nu lipseste din catastif – n-ar ramine cu mandibula suspendata, aflind carui scop a folosit prinosul lor patriotic. Aflind, de fapt, ca miscarea de eliberare nationala, care ne angrenase aproape pe toti (Piata din centrul capitalei aduna multimi de ordinul a milioane!) si pentru care Bucurestiul generic a cotizat, se pare, la greu, a sucombat imperceptibil, cu timpul, in conturile acestui farsor, roman de profesie.

Rosca l-a surclasat in mod zdrobitor pe Adrian Nastase: controleaza sapte imobile in Chisinau, foste proprietati ale PPCD-ului, dobindite din "contributiile oamenilor simpli si – indeosebi – din ajutoarele venite din strainatate pentru sprijinirea ideii nationale". Insul care, dupa cum isi aminteste unul dintre fostii sai camarazi, "venea prin raioane in pantofi rosi si cu botul intors, in pantaloni vechi, de nailon, si camasa la mina a doua", in 1995 si-a luat casa intr-o zona de lux a capitalei, platind, potrivit "Mesagerul"-ului si unora dintre apropiatii sai de odinioara, 60 de mii de dolari – suma exorbitanta la acea ora – din fondul partidului. Cladirile sale de pe Corobceanu 15 si 17 au apartinut initial PPCD, caruia "unii sponsori din Romania" i-au ajutat sa le cumpere. Cladirea de pe Lazo, al carei proprietar formal este Cartelul taranesc "Sfintul Gheorghe", ii aduce omului cu "miinile curate" (unul dintre fostele sale slogane) un venit lunar de aproape zece mii de dolari!

Intrebarea simpla este cum de a reusit acest escroc sa prosteasca lumea atitia ani? "Cauza" pe care o invoca, la un moment dat, Val Butnaru, nasul de cununie al lui Rosca (si caruia finul i-a tras o teapa de toata frumusetea, luindu-i – sub pretextul unei himerice prezervari de imagine – actiunile pe care acela le detinea la ziarul "Flux" si tipografia "Prag-3", in proportie de, respectiv, 98 si 34 la suta!!!), "cauza" aceasta ma tem ca nu tine. Imponderabilele, spre a parafraza o spusa de Aureliu Busuioc, hranesc si adapa cam slab. Cum manus manum lavat din cele mai vechi timpuri si pina in zilele noastre, poate e rost de interviu (n-am zis interogatoriu!) si pe la sponsorii din umbra?…