Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Scoala de la Frankfurt

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Avem de-a face cu o scoala de gindire oarecum inedita pentru peisajul si-asa involburat al stiintei economice, o scoala care umple un gol in cercetarea nostra doctrinara. Cred ca ne ocupam prea mult de autori cunoscuti si scoli consacrate si uitam contributii ce par minore doar pentru cei ce nu le citesc sau in raport cu mainstream-ul contemporan. Se cuvine, pe calea cunoasterii si in cautarea adevarului, sa respectam si alte moduri de a gindi si alte raportari la ceea ce numim realitate economica si nu numai, cum e aceasta scoala de la Frankfurt, cu teoria ei critica, scoala ce reprezinta cel mai influent curent al traditiei marxiste occidentale.

    Se cuvine o remarca cu totul speciala, pentru multidimensionalitatea cercetarii, pentru metoda utilizata, care e una foarte actuala si anume transdisciplinaritatea. Da, autorul este un trandisciplinar, in sensul definitiei date de Basarab Nicolescu, potrivit caruia „transdisciplinaritatea priveste ceea ce se afla in acelasi timp intre discipline, ceea ce trece prin ele si ceea ce e dincolo de orice disciplina. Finalitatea ei consta in intelegerea lumii actuale, unul din imperative fiind unitatea cunoasterii" (din Manifestul Transdisciplinaritatii), si in sensul oferit de Michel Random, potrivit caruia „In fata unei tehnostructuri izvorite din gindirea scientista si reductionista, gindirea transdisciplinara combate inchiderea intr-o stiinta fara constiinta si deschide o noua realitate: convergenta a cunostintelor si disciplinelor, interactiuni intre sfere de cunoastere ce-si regasesc unitatea profunda. Intoarcere a sensului intr-un echilibru intre rational si spiritual" ( din La pensee transdisciplinaire et le reel).

    Scoala de la Frankfurt si Institutul sau de Cercetari Sociale, reuneste un grup de filosofi, sociologi, economisti, psihanalisti s.a., protestatari, foarte critici fata de ordinea sociala si care incearca sa umanizeze schema marxista, sa o adapteze la cerintele miezului secolului al XX-lea, sau chiar, cum e cazul lui Erich Fromm, sa introduca si teoria psihanalitica a lui Freud in tiparul marxist. Scoala critica si-a epuizat resursele acum vreo treizeci de ani. O noua „Noua stinga" exista, exista globalizarea care naste numeroase reactii critice (vezi George Stieglitz spre pilda), exista miscari stingiste, anarhiste, care au reusit sa patrunda inclusiv in mediile academice, iar atunci intrebarea este: Ce facem? Cum ne raportam la ele?

    De fapt, aceasta e o meteahna mai generala a scolii noastre in materie de doctrine economice, ceea ce face sa oferim prilej unor atacuri nedemne: istorismul. Ne oprim cu prezentarea ideilor, teoriilor si doctrinelor economice undeva in anii '80 ai secolului trecut si nu sintem actuali, cita vreme miscarea ideilor nu se opreste, se dau premii Nobel pentru economie in fiecare an, deci se creeaza mereu doctrine si teorii, care intra in dezbaterea publica, devin politici economice aplicate si lucrurile avanseaza, in vreme ce noi tot cu Keynes, tot cu Schumpeter, eventual Milton Friedman si-atit.

    Ar fi fost interesanta o analiza a raporturilor de idei din epoca. Cum se raporta scoala critica la celelalte scoli de gindire existente, la ideile unor liberali celebri precum Friedrich von Hayek si Ludwig von Mises, ale unor sociologi precum Max Weber si Werner Sombart, la ideile socialiste si comuniste, la cele naziste (aici, prin forta lucrurilor, avem citeva explicatii)? De fapt, stim ca scoala critica tocmai de aceea era critica, pentru ca critica totul, si capitalismul si nazismul si comunismul, orice sistem sau alcatuire sociala, ajungindu-se pina la nihilismul lui Adorno.

    E buna deci o critica a scolii critice, reprezentantii careia doreau si luptau, de pilda pentru libertate, pentru eliberarea de canoane, dar marii ginditori ai Iluminismului, pe care-i critica, tocmai asta doreau si ei, erau liberali si atunci nu avem aici o contradictie logica, o critica de dragul criticii, mai ales ca acesti critici nu prea pun nimic in loc, nu stiu sa aiba vreun proiect de societate, eventual unul mai bun si mai putin utopic, deci realizabil? Nu te poti baza numai pe utopia marxista.

    Scoala de la Frankfurt e o scoala din anii '60 ce incearca o adaptare a teoriei marxiste, inventind „Marxismul fenomenologic". Herbert Marcuse, tradus la noi inca din 1977, dupa ce initial a fost un discipol al lui Husserl si Heideger, a devenit parintele „Noii Stingi" si milita nici mai mult nici mai putin decit pentru „eliberarea de societatea abundentei". Marxismul si materialismul istoric erau placa turnanta a gindirii sale. Teoria sa asupra unei societatii unidimensionale critica in egala masura si comunismul si fascismul si capitalismul productivist si consumatorist, deschizind cale postmodernismului si, in Eros si civilizatie, New Age-ului, cel putin prin pledoaria pentru libertate sexuala, care ne aminteste de Republica lui Platon.

    Jurgen Habermas dimpotriva, doreste o societate administrata total, aflata permanent sub un control social si psihologic, respecta Statul si considera marxismul valabil in continuare. In acest timp, seful Institutului pentru Cercetari Sociale si mentorul unei intregi generatii a intelectualitatii occidentale, Max Horkheimer, dupa ce initial s-a adapat din Schopenhauer si Hegel, formula o teorie antimetafizica si empiric - „stiintifica" a societatii, refuzind sistemul, refuzind ordinea care ar impiedica, dupa el, „adecvarea libera la obiect", studia fortele noneconomice si culturale care „au pervertit misiunea istorica a proletariatului" si, spre finalul vietii, gasea eliberarea prin religie. Prietenul sau, Theodor Adorno, admirator al lui Kirkrgaard, este un filosof si estetician pesimist, nihilist, avangardist, care nu are prea multa treaba cu economia, decit ca un critic poate al tehnologiei, al dominarii naturii, iar in Minima moralia il plagiaza cu anticipatie pe Andrei Plesu, propunindu-ne o noua utopie, o pace eterna. Ultimul mohican, Jean Baudrillard este un postmodernist, poststructuralist recunoscut, la fel de rebel, care ne lasa insa o interesanta semiologie a valorii.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri