Secretele Chinei

Dupa ce s-a ocupat de India intr-o lucrare precedenta, John Farndon publica acum, in traducere romaneasca, Secretele Chinei. Ascensiunea unei noi superputeri mondiale, la aceeasi editura Litera International, Bucuresti, 2008, in traducerea si adaptarea Gabrielei Grigore. Desi autorul isi intituleaza astfel cartea, China incepe sa nu mai fie un secret pentru multi dintre noi, si asta pentru ca in ultimii ani s-a scris enorm despre "miracolul galben", iar multi au si facut vizite la fata locului, in calitate de oameni de afaceri sau de turisti.

In China traieste un sfert din populatia globului. Acum 500 de ani, era cea mai dezvoltata civilizatie a globului, dar apoi a incremenit. Marx o descria ca fiind "o semicivilizatie putreda, ce vegeteaza intepenita in falcile timpului". Acum, cind implineste 60 de ani de comunism, China renaste intr-un ritm uluitor, iar lumea se cutremura sub amenintarea dominatiei sale. Cel mai mare program de constructii urbane vazut vreodata, cele mai mari investitii straine, cel mai mare si sustinut ritm de crestere economica, cea mai mare productie de carbune, otel si ciment din lume, si superlativele pot continua.

Zeci de orase megalopolis (fiecare putind gazdui o populatie mai mare decit cea a Angliei) sint in plina dezvoltare, cu autostrazi suspendate, trenuri cu levitatie magnetica, mall-uri uriase si elegante si zeci de mii de zgirie nori. Trei sute de milioane de telefoane mobile in uz si doua sute de milioane de utilizatori ai Internetului. Aici sint produse aproape toate jucariile lumii, doua treimi dintre fotocopiatoare si cuptoare cu microunde, DVD-uri si incaltaminte. Peste jumatate din macaralele existente pe glob lucreaza in China, construind orase spre care migreaza dinspre mediul rural cea mai mare masa de oameni din istorie.

Consumul creste si el la o scara nemaiintilnita, dar si economisirea. Se formeaza o clasa de mijloc ce beneficiaza tot mai mult de oportunitatile pietei libere pentru a-si satisface aspiratiile individuale. Libertatile economice se amplifica, desi in China traiesc mai multi oameni fara un guvern ales decit in tot restul lumii. Tara ramine comunista, dar ofera extraordinare oportunitati de afaceri, si asta pe termen lung. Libertatea economica genereaza libertate politica, de aceea multi analisti occidentali se asteapta la un avans al democratiei in urmatorul deceniu, spre pilda la organizarea de alegeri libere la nivelul regiunilor.

In curind, lumea va fi coplesita de forta economica a Chinei, foarte greu de concurat. Cu produse simple, dragonul asiatic domina piata mondiala. Dar el produce si tot mai multe computere, isi dezvolta serviciile. In ciuda a numeroase predictii, economia chineza nu pare prea afectata de criza. Dimpotriva, ii imprumuta inteligent pe americani, pentru ca acestia sa-i consume in continuare produsele. Unii anunta un nou razboi rece, in care China sa inlocuiasca Rusia, amintind ca Noul Imperiu de Mijloc poseda sofisticate dotari nucleare, ca are cea mai mare armata din lume, iar bugetul sau destinat apararii creste cu 10% pe an. Apoi, China ramine totusi, in ciuda unor relative libertati recent descoperite, o putere totalitara, deci amenintatoare. In plus, China are mari probleme cu drepturile omului, remarcindu-se prin numeroase actiuni represive, clivaje interne mari (circa 800 de milioane de saraci), un mediu natural grav alterat si un sistem de asigurari sociale incipient.

De-a lungul mileniilor sale de civilizatie, China a atras mereu exagerari de tot felul, dar si-a conservat pina astazi un mister de nepatruns. Aflata la "celalalt pol al gindirii umane", pentru occidentali ea ramine o mare enigma. Pentru ca modelul occidental nu i se aplica si nu i se poate aplica. Chiar confucianismul, mai aproape de sistemul occidental, este greu sau gresit inteles. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca "modelul chinezesc" nu se confunda cu confucianismul, integrind in plus valori stravechi, daoiste, si altele ultramoderne, intr-o sinteza cu totul originala. Occidentalii considera ca, pentru a accede la prosperitate, o tara trebuie sa devina mai intii o democratie. Ei bine, iata ca nu, China propune, cu succes deocamdata, un alt sistem. Aici e dezbaterea ideologica cea mai aprinsa. Din acest punct de vedere, viitorul tarii ramine incert.

Incepind din 2007, proprietatea privata este protejata de Constitutie, ca si cea de stat. Este un fapt cu consecinte enorme, ce ofera un nou avint investitiilor, un nou boom, ce spulbera totul in cale. Cum spunea Deng Xiaoping, initiatorul reformelor, "socialismul inseamna eliminarea saraciei".

Anul acesta, China implineste 30 de ani de crestere neintrerupta, cu o rata medie de 9% pe an, devenind a treia economie a lumii. Au fost ani buni, in care dragonul asiatic asigura cam o treime din cresterea economica a lumii, adica de doua ori mai mult decit India, Brazilia si Rusia impreuna. Iar expansiunea chineza nu da semne de incetinire, putind deveni in curind cea mai mare economie a lumii.

Sint si analisti care pun la indoiala veridicitatea acestor date statistice, unii considerind ca ar fi prea mari, altii prea mici. Se pare ca regiunile vestice isi subdimensioneaza cresterea pentru a primi mai mult din redistribuirile efectuate la nivel central. Apoi, exista si o uriasa economie subterana, ce nu este luata in calculul PIB-ului. Un alt aspect interesant este faptul ca yuanul chinezesc a fost mentinut de catre autoritati intr-un raport fix fata de dolarul american. Or, in ultimii ani, acesta a scazut, ceea ce a atras si scaderea artificiala a yuanului. Daca nu s-ar fi procedat astfel, cresterea chinezeasca ar fi aparut inca si mai spectaculoasa. Oricum, cu un dolar, in China poti cumpara mult mai multe lucruri decit oriunde pe glob, cam de cinci ori mai mult decit in America. Astfel calculat, in termenii puterii de cumparare, PIB-ul Chinei este pe locul doi in lume, cu putin in urma S.U.A.

John Farndon are doua explicatii pentru puternica ascensiune a Chinei. Prima se refera la numarul, calitatea si pretul scazut al miinii de lucru. Aceasta constituie cea mai valoroasa resursa. O a doua explicatie cauzala o constituie investitiile. Sumele investite de guvernul chinez sint uriase, la care se adauga cele mai mari investitii straine de pe glob. Acestea din urma depasesc 500 miliarde de dolari, de 10 ori mai mari decit in India, de pilda. Noul Imperiu de Mijloc a devenit cel mai mare destinatar de valuta straina din lume. Foarte multe fonduri au venit din Taiwan si Hong-Kong, investitii ce nu sint foarte straine. Toti acesti bani au fost transformati rapid in profit si in progres economic si social, asa cum am aratat.