Soarele si energia – viitorul suna bine

In mai putin de douazeci de ani, economia mondiala (si corolarele ei politice) ar putea arata cu totul diferit fata de zilele noastre. In prezent, geopolitica este determinata inca in mare masura de jocul de forte din jurul resurselor minerale, in primul rind al petrolului. Lucrurile par sa se schimbe radical intr-un viitor previzibil: soarele reprezinta "capitalul ascuns" al secolului XXI, conform declaratiei lui Gerhard Knies, purtatorul de cuvint al "Trans-Mediterranean Renewable Energy Cooperation", pe scurt, TREC. Aceasta reprezinta o retea europeana de oameni de stiinta si politicieni care si-au propus sa rezolve problemele energetice ale Europei. Reteaua promoveaza o viziune foarte aproape de realizare: dezvoltarea unei energii inepuizabile, nepoluante si ieftine. Cu ajutorul acesteia, viitorul planetei pare sa sune bine.

Principiul captarii energiei solare este extrem de simplu; in fapt, este accesibil intelegerii oricarui pusti care, macar o data, s-a distrat folosind o lupa, intr-o zi foarte insorita, pentru a aprinde o hirtie. Concentrarea energiei razelor solare, de exemplu printr-o oglinda parabolica, incalzeste apa, care se transforma in abur si antreneaza turbine care produc electricitate. Astfel functioneaza o centrala termo-solara. Productia nu se intrerupe nici macar pe timpul noptii sau in zilele fara soare: pe termen scurt, baterii uriase de sare (evident, dintr-un material extrem de ieftin) pot inmagazina o parte din energia solara captata in timpul zilei. Nu rezulta materiale radioactive, emisii de dioxid de carbon, nu sint necesare tehnologii relativ sofisticate (cum a fost cazul, mult timp, al celulelor din componenta panourilor solare).

"In fapt, nu avem o problema energetica la nivel mondial, ci de transformare si de transport a acestei energii", a declarat recent Hans Mueller-Steinhagen de la Centrul German pentru Aeronautica si Astronautica. "Nu exista o densitate energetica comparabila cu cea a razelor solare". Intr-adevar, in fiecare an, doar in tarile Orientului Mijlociu si ale Africii de Nord soarele produce, absolut neutilizabili pina in prezent, peste 630 de mii de terrawati-ora pe an, adica de circa 200 de ori mai mult decit are nevoie intreaga Europa.

Mai toate tarile ar putea cistiga din aceasta noua posibila configuratie energetica mondiala. Tarile sudului subdezvoltat ar putea folosi o parte din noua energie pentru desalinizarea apei si rezolvarea unei probleme regionale stringente – lipsa de apa. In al doilea rind, energia "curata" furnizata de catre razele solare ar putea deveni principalul articol de export pentru tari precum Sudanul, Algeria, Marocul sau Libia, ba chiar pentru unele tari pentru care nu mai parea sa existe nici o speranta economica, ca de exemplu Mali sau Ciad. In plus, Europa ar scapa de dependenta de gaz rusesc sau de pretul mondial al petrolului, rezolvind in mare masura marile probleme cauzate de poluarea prin sursele clasice de energie, precum petrolul sau carbunele.

Aceasta tehnologie termo-solara nu reprezinta vreun proiect futurist, ci este disponibila de pe acum. Specialistii estimeaza ca deja de prin 2020 noua energie va putea concura ca pret cu sursele de energie clasice. De fapt, tehnologia se utilizeaza deja din anii 80 in statele americane Nevada si California. In prezent se construiesc uzine termo-solare in sudul Spaniei, Algeria, Maroc si in Emiratele Arabe Unite. Se estimeaza ca vor fi necesari 400 de miliarde de euro – pina in 2050 – pentru a acoperi 15% din necesarul energetic al Europei prin surse termo-solare. Suma pare mare, insa la nivel macroeconomic este o cifra relativ usor digerabila.

Daca lucrurile par atit de simple, de ce totusi nu s-a impus viziunea energiei termo-solare mai devreme? E simpu: petrolul si gazele au fost relativ ieftine, cel putin socotite in dolari, la burse. Intre timp, insa, au devenit evidente costurile ascunse: cele geopolitice (ducind la compromisuri putin onorabile intre state si chiar la razboaie), dar si cele climaterice. Reprezentantii finantelor mondiale se declara entuziasti: banii n-ar fi o problema, energiile alternative sint in trend, banii eventualilor investitori s-ar obtine usor, ar mai fi necesare doar garantii politice. Acestea se intrevad, de asemenea, la orizont: presedintele francez Sarkozy este un adept al noii viziuni energetice (chiar daca tocmai a vindut tehnologie atomo-nucleara unor tari nord-africane). Totusi, in parlamentul european, energia termo-nucleara este (inca) sustinuta doar de catre o minoritate a deputatilor. Pe de alta parte, asa cum remarca recent un politician european, fara viziunea presedintelui american Kennedy asupra zborurilor spatiale, n-ar fi existat nici o aterizare pe Luna. Deocamdata nu exista o personalitate de o anvergura similara cu cea a lui Kennedy care sa imbratiseze noua cauza, a energiei termo-solare. Tehnologia este disponibila, mai e necesara doar vointa politica. Daca aceasta noua energie s-ar impune, lumea ar putea arata cu totul altfel. Noua perspectiva energetica ar putea fi, de asemenea, o tema de gindire pentru politicienii romani – s-ar putea gasi o utilizare pentru sudul, intr-o semnificativa masura desertificat, al Romaniei.