Specii mondene

Pe partia maiestuoasa a nimicurilor gratioase pe care televiziunile le intretin si le gonfleaza aproape zilnic spre a le vinde cetatenilor pe post de noutati si-au facut aparitia specii noi de creaturi mondene ale caror existente anima pasiunile talazuitoare ale maselor: bucatarul, croitorul, decoratorul, modista, pantofarul, textilista, zugravul s.a.m.d. Aceste nobile fiinte au ajuns sa ingroase randurile pleiadei de vedete mari, mijlocii si mici, care locuiesc deja in spatiul stramt si suprapopulat al celebritatii (afaceristi, analisti, baroni locali, cantautori, consultanti cu spectru larg de competente, cosmetologi, creatori de toate soiurile, paparude, frizeri, fitologi, lautari, infractori, moguli, prezentatori si moderatori de toate felurile, pupeze, sportivi sau tacaniti cu priza la multime).

Se vede ca meseriasii de varf ai natiunii au prins, in cele din urma, gustul si secretul gloriei. Nu conteaza ce meserie ai, ci cat de stralucitoare iti este aura in ochii marelui public. De ce sa fie destul ca te crezi prea bun, cand, cu un dram de noroc, nitel feng-shui si putin papagal, poti sa ai lumea la picioare?

Pentru orice nou venit in show-biz, saltul de la conditia anodina de uvrier la statutul glamuros de vip cu acoperire regionala, nationala sau internationala presupune un set minimal de transformari care, cu voia dumneavoastra, pot fi trecute in revista.

Primul pas pentru care trebuie sa il faca micul intreprinzator insetat de faima este sa-si largeasca sfera de preocupari, sa capete, cum s-ar spune, blazonul de homo enciclopedicus. Geaba esti un bun frizer, daca nu stii o iota de climatologie. E important pentru clienti si pentru fani sa stie ca, iarna, parul nu-i ca vara. Macheuza tot macheuza ramane daca se obstineaza sa nu-si largeasca orizontul cultural cu date obiective si subiective din cat mai multe stiinte ale zidirii (arheologie, arhitectura, dermatologie, farmacologie etc.). In zadar esti bun bucatar, daca aparatul cognitiv nu te ajuta sa deprinzi tainele biologiei, enzimologiei si semiologiei tactilo-papilare. Cu cat sunt mai exotice materiile studiate cu atat mai bine. Un pic de educatie nu strica, da?

In al doilea rand, pentru a netezi drumul spre notorietate, trebuie umblat, cu discretie, dar cu fermitate, la nomenclatorul de meserii. Este stiut ca unele profesii confera, prin denumire, sclipire si prestigiu pana si celor mai umili practicanti. Cand zici jurist, medic sau profesor, parca ti se umplu mintea, inima si gura de o aleasa consideratie. Toata stimaa! Dimpotriva, numai gandul ca cineva ar putea fi, sa zicem, politist, instalator sau comis-voiajor, parca te incearca, zau daca nu, rasul! Drept urmare, un bucatarul istet fie isi lustruieste cartea de vizita, devenind maestru bucatar, fie isi innobileaza acquisul comunitar, devenind, mesdammes et messieurs, chef, masterchef sau maestro. Si e normal sa se intample astfel din moment ce aceluiasi proces de slefuire profesionala i s-au supus toate profesiile tari ale momentului: coafeza – hair-dresser, frizer – hair-stylist, hamal – supply chain assistant, macheuza – make-up artist, modista – headware designer/ engineer, pantofar – shoe architect, zugrav-interior decorator etc.

De fapt, daca stam drept si judecam stramb, parca nici meseriile nu mai sunt bratarile de aur de odinioara. Astazi, cand orice pion activ pe piata muncii se poate reinventa si rebrendui dupa bunul plac cu tot felul de cursuri, workshopuri, carrier traininguri si professional orienteeringuri, parca te strange in spate sa dai in vileag ce meserie ai pentru ca imediat se trezeste unul mai cu mot sa te ingroape in adeverinte si diplome si atestate. Nitel staif la coada cratitei e, iata, necesar pentru a face deosebirea intre fripturologul de ocazie si adevaratul chef, omul care stie meserie de meserie, il piu grande maestro di tutti.

Cea mai eficienta strategie pentru intalnirea cu faima e punerea in circulatie a unui supranume spumos, memorabil, viral. Nu prea te baga lumea in seama daca tot spui in stanga si-n dreapta ca te cheama Titi Cutitaru sau Lenuta Unghiuta. Insa cu alti ochi te priveste poporul de te prezinti drept Domnul de Meuniere, Le Champion des Champignons, Zana Sprancenelor sau Regele Pantofilor! Asa, om bun, sa te stie lumea de maestru! De mare maestru!

Daca primele doua transformari (enciclopedizarea si glamurizarea) au fost duse la capat, a sosit vremea solutiei finale: vedetizarea. E nevoie doar de formate audio-vizuale convenabile si, jap!, celebritatea a si sfaramat usa! Cere publicul emisiuni de capa si spada, cu chef-i care spumega si injura in numele bunului-gust? Sa-i dam poporului ce vrea! Vrea multimea detalii glazurate despre sprancene, peeling si sex-appealing? Bagati interviurile realizate de cosmetoloagele acreditate la Viena si Paris! Le urla oamenilor glanda dupa talk-showuri cu herpetologi? Ne cerem scuze, in program avem doar beauty, fashion si life style!

In toata acesta cursa a blazonificarii (ptiu, drace, era sa scriu bizonificarii), un singur aspect creeaza nedumeriri. De ce sa nu li se da si celor mai napastuiti sansa de a fi celebri? Sa-i ridicam din mocirla stigmei pe toti atletii sporului de rusine: gunoieri, vidanjtori, maturatori. Sa-i rebrenduim, sa-i innobilam (wasteware engineer, organicware manager, cleaningware expert), sa le dam emisiuni de prime time si sa cascam gura, ca salbaticii la emisiune noua, la aventurile extraordinare ale acestor nepieritoare stele ale ecranului, ca de toti ceilalti, frizeri, croitori si bucatari, suntem satui pana peste cap. La noi, nu-i asa?, se mondenizeaza tot, de la opica la vladica, de la culturolog la martalog.