Eurotrip
epimedica
mesterescu

duminica, 02.08.2015

Spicuitorii si spicuitoarea

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +


    Dupa recolta, spicele ramase pe ogor erau stranse de taranci. In tablourile frantuzesti de secol 19, femeile sunt suprinse in aplecare, cu manunchiul de spice legat de umar, sau drepte, purtandu-si mini-stogul cu mandrie. In documentarul ei Les glaneurs et la glaneuse, Agnes Varda porneste de la aceasta imagine, canonizata in imaginarul frantuzesc prin expunerea in muzee, angajandu-se apoi intr-o cercetare privind urmele acestei practici in societatea actuala.

    Fata de larga perspectiva istorica a spicuitului, cei doisprezece ani care au trecut de la realizarea documentarului nu influenteaza in niciun fel receptarea acestuia. Ca si atunci, orasele sunt pline de oameni care isi aleg merindele in pubele de gunoi, in vreme ce la tara, spicuitul, in sensul de adunare a resurselor alimentare ramase in natura dupa cules, e pe cale de disparitie. Fata de normalitatea spicuitului in societatile rurale din urma cu cel putin 30 de ani, Agnes Varda releva, ca prima tema de confruntare, stigmatul social aplicat spicuitorilor de urbanismul discriminatoriu si concurential: cum a ajuns o ocupatie ca oricare alta sa fie sinonima cu excluziunea sociala.

    Critica societala e doar unul dintre interesele lui Agnes Varda. Pornind de la dictionar, regizoarea identifica sensul figurat, dominant si in limba romana, sens pe care si-l atribuie ca practica post-moderna. Spicuind surse culturale si varii domenii de aplicatie ale temei, Agnes Varda preia „restul" ca stigmat, ilustrandu-i utilizarea in caracterul jucaus si combinatoriu al artei. Contextualizata in opozitie cu eficienta comerciala, consum si exces, adunarea resturilor devine doar pentru unii dintre artistii documentati in Les glaneurs et la glaneuse un juramant de credinta, un mod de viata. La fel ca si in cazul spicuitorilor materiali, artistii-artizani re-utilizeaza obiecte fara o filosofie, unul dintre subiectii lui Agnes Varda creand pagode ce ignora definitiile kitsch-ului in amestecul de resturi metalice si papusi recuperate din gunoi. Un alt artist isi explica practica prin o a doua viata, pe care o confera obiectelor ce murisera in lumea utilitatii. Printr-un citat asumat, expresia ajunge „a salva obiectele de destinul lor utilitar".

    Agnes Varda interiorizeaza tema restului prin propria varsta devoratoare. Avand aproape 70 de ani la data filmarii documentarului, regizoarea isi filmeaza de aproape pielea imbatranita, tratand nou aparuta, la acel moment, camera digitala ca un instrument de explorare si de joc personal. Pozand, la inceputul documentarului, in taranca cu spice pe spate, Agnes exploreaza fatetele expresiei artistice pana in punctul intrarii in piele, juxtapunand apoi dimensiunea sociala, cea artistica si, implicit, umana, prin personajele urmarite.

    Aceasta structura piramidala in care asaza obiceiul spicuitului e una dintre atractiile documentarului, Agnes realizand, pe langa un extraordinar montaj al ideilor, si o varietate a expresiei filmice, de la interviu la imagini de arhiva, pictura si performance, un intreg discurs personalizat prin vocea din off, a povestitoarei-realizatoare. Valentele spicuitorilor sunt dimensiunile regizoarei, ea insasi spicuitoare declarata de la bun inceput.

    Les glaneurs et la glaneuse e un tip pretios de documentar artistic, rar vizibil si programat. Fara o tema (sociala) puternica sau personaje suferind destine dramatice, interesul porneste de la un aspect cultural, ramificandu-se apoi in toate straturile de perceptie, de la personal la societal. Cu un montaj ideatic si o personalizare extrema a problemei catre ego-ul autoarei, Les glaneurs.. e o opera de maturitate, care nu are nimic de demonstrat in afara unei minti culturale deschise la joc.

     


    Comentarii Facebook

    Ultima ora

    editorial

    La ani lumină de “eurofantastici”

    Nicolae GRECU

    La ani lumină de “eurofantastici”

    Distanţa uriaşă nu se explică neapărat printr-un declin accentuat al fotbalului românesc, ci şi prin irepetabilitatea minunilor care n-au ţinut mai mult de doi-trei ani în Cupele Europene.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Socoteală

    Briscan ZARA

    Socoteală

    Se pare că România are cel mai provocator proiect din acest concurs. Ei vor să construiască o clădire începând de la acoperiş şi terminând la fundaţie, o clădire ce va fi „ridicată”, de fapt coborâtă, dacă e să credem pe cuvânt reprezentantul, în doar 10 secunde printr-o aşa zisă„explozie constructivă”.

    Despre Ion Iliescu şi 13-15 iunie 1990 (III)

    Sorin CUCERAI

    Despre Ion Iliescu şi 13-15 iunie 1990 (III)

    După periplul din ultimele săptămâni prin actualitatea grecească, în care am încercat să ofer cititorului o perspectivă mai largă asupra evenimentelor, revin la o temă pe care am lăsat-o neterminată: mineriada din 13-15 iunie 1990, de la care s-au scurs deja 25 de ani. 

    Şi aici sunt sfinţi…

    Dana ȚABREA

    Şi aici sunt sfinţi…

    Sfântul din Sfântu Gheorghe. O poveste cu mingi propune un scenariu în stilul agreat de Peca Ştefan, publicul având posibilitatea alegerii unor scene, chiar a finalului spectacolului. Pentru ca desfăşurarea jocului cu mingile să fie o luptă strânsă cu hazardul, spectatorii primesc, fiecare, trei mingi colorate diferit, urmând a vota modul în care doresc să se deruleze trei scene din spectacol, conform indicaţiilor stăpânului mingilor/ maestrului de ceremonii. 

    Propunerea redactorului sef

    Tanda şi Manda

    Toni HRITAC

    Tanda şi Manda

    Avem de a face cu o schimbare a clasei politice, determinată de şarjele DNA? Înclin să cred că nu.

    Caricatura zilei

    Intilnire intre mascati

     

    Editia PDF

    Intrebarea zilei

    Ce pedeapsa ar merita violatorii din Vaslui?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.