Eurotrip
epimedica
franco
mesterescu

sambata, 02.07.2016

Spicuitorii si spicuitoarea

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +


    Dupa recolta, spicele ramase pe ogor erau stranse de taranci. In tablourile frantuzesti de secol 19, femeile sunt suprinse in aplecare, cu manunchiul de spice legat de umar, sau drepte, purtandu-si mini-stogul cu mandrie. In documentarul ei Les glaneurs et la glaneuse, Agnes Varda porneste de la aceasta imagine, canonizata in imaginarul frantuzesc prin expunerea in muzee, angajandu-se apoi intr-o cercetare privind urmele acestei practici in societatea actuala.

    Fata de larga perspectiva istorica a spicuitului, cei doisprezece ani care au trecut de la realizarea documentarului nu influenteaza in niciun fel receptarea acestuia. Ca si atunci, orasele sunt pline de oameni care isi aleg merindele in pubele de gunoi, in vreme ce la tara, spicuitul, in sensul de adunare a resurselor alimentare ramase in natura dupa cules, e pe cale de disparitie. Fata de normalitatea spicuitului in societatile rurale din urma cu cel putin 30 de ani, Agnes Varda releva, ca prima tema de confruntare, stigmatul social aplicat spicuitorilor de urbanismul discriminatoriu si concurential: cum a ajuns o ocupatie ca oricare alta sa fie sinonima cu excluziunea sociala.

    Critica societala e doar unul dintre interesele lui Agnes Varda. Pornind de la dictionar, regizoarea identifica sensul figurat, dominant si in limba romana, sens pe care si-l atribuie ca practica post-moderna. Spicuind surse culturale si varii domenii de aplicatie ale temei, Agnes Varda preia „restul" ca stigmat, ilustrandu-i utilizarea in caracterul jucaus si combinatoriu al artei. Contextualizata in opozitie cu eficienta comerciala, consum si exces, adunarea resturilor devine doar pentru unii dintre artistii documentati in Les glaneurs et la glaneuse un juramant de credinta, un mod de viata. La fel ca si in cazul spicuitorilor materiali, artistii-artizani re-utilizeaza obiecte fara o filosofie, unul dintre subiectii lui Agnes Varda creand pagode ce ignora definitiile kitsch-ului in amestecul de resturi metalice si papusi recuperate din gunoi. Un alt artist isi explica practica prin o a doua viata, pe care o confera obiectelor ce murisera in lumea utilitatii. Printr-un citat asumat, expresia ajunge „a salva obiectele de destinul lor utilitar".

    Agnes Varda interiorizeaza tema restului prin propria varsta devoratoare. Avand aproape 70 de ani la data filmarii documentarului, regizoarea isi filmeaza de aproape pielea imbatranita, tratand nou aparuta, la acel moment, camera digitala ca un instrument de explorare si de joc personal. Pozand, la inceputul documentarului, in taranca cu spice pe spate, Agnes exploreaza fatetele expresiei artistice pana in punctul intrarii in piele, juxtapunand apoi dimensiunea sociala, cea artistica si, implicit, umana, prin personajele urmarite.

    Aceasta structura piramidala in care asaza obiceiul spicuitului e una dintre atractiile documentarului, Agnes realizand, pe langa un extraordinar montaj al ideilor, si o varietate a expresiei filmice, de la interviu la imagini de arhiva, pictura si performance, un intreg discurs personalizat prin vocea din off, a povestitoarei-realizatoare. Valentele spicuitorilor sunt dimensiunile regizoarei, ea insasi spicuitoare declarata de la bun inceput.

    Les glaneurs et la glaneuse e un tip pretios de documentar artistic, rar vizibil si programat. Fara o tema (sociala) puternica sau personaje suferind destine dramatice, interesul porneste de la un aspect cultural, ramificandu-se apoi in toate straturile de perceptie, de la personal la societal. Cu un montaj ideatic si o personalizare extrema a problemei catre ego-ul autoarei, Les glaneurs.. e o opera de maturitate, care nu are nimic de demonstrat in afara unei minti culturale deschise la joc.

     


    Comentarii Facebook

    Ultima ora

    editorial

    De la BREXIT la BURLEXIT

    Nicolae GRECU

    De la BREXIT la BURLEXIT

    Splendida izolare în sărăcie este la fel de păguboasă la Iaşi în special, ca şi în România, în general.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Democraţia - ghid pentru români

    Briscan ZARA

    Democraţia - ghid pentru români

    Unul dintre cele mai grele lucruri care îl încearcă pe românul de rând e să fie liniştit şi tăcut... E ca şi cum ai trăi zi de zi cu un moşneag mustăcios şi enervant în ceafă care îţi şopteşte mereu cu degetul la gură: şşşş, şşşş!!... Cum să trăieşti în asemenea condiţii, cum să fii fericit şi să nu îţi doreşti să vii în ţara ta să tragi un chiot de să răsune văile, chit că trezeşti vecinii şi te înjură?

    Prin maternitate duhovnicească, la paternitate divină

    pr. Constantin STURZU

    Prin maternitate duhovnicească, la paternitate divină

    Orice discuţie despre maternitate şi paternitate în viaţa duhovnicească ar trebui să pornească de la o întrebare simplă: de ce numim Dumnezeu-Tatăl prima Persoană a Sfintei Treimi? 

    MNMH - Iaşi, România!

    Andrei R CIUHODARU

    MNMH - Iaşi, România!

    Pledez în aceste zile, când se vorbeşte la nivel de preşedinte şi guvern despre construirea unui muzeu national al Holocaustului din România, pentru a începe o dezbatere locală şi naţională ca acest muzeu să fie dat Iaşului. Acest proiect pentru Iaşi poate fi o reparaţie, nu singura, pentru care noi ieşenii trebuie să ne adunăm şi să cerem în cor să fie posibilă.

    pulspulspuls

    Cine a dat şi cine a luat şpăgoiul care a stricat calculele de la giudeţ?

    Cine a dat şi cine a luat şpăgoiul care a stricat calculele de la giudeţ?

    Veşti proaspete şi aburinde avem pe astăzi despre şmenurile din politichia ieşeană, aduse de amicul Archibald Tănase derect de la Bucale, stimaţi telespectatori. 

    Caricatura zilei

    Pensii speciale

    Editia PDF

    Intrebarea zilei

    Care ar fi prioritatile administratiei locale pentru municipiul Iasi?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.