Eurotrip
epimedica
franco
mesterescu

sambata, 30.04.2016

Spicuitorii si spicuitoarea

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +


    Dupa recolta, spicele ramase pe ogor erau stranse de taranci. In tablourile frantuzesti de secol 19, femeile sunt suprinse in aplecare, cu manunchiul de spice legat de umar, sau drepte, purtandu-si mini-stogul cu mandrie. In documentarul ei Les glaneurs et la glaneuse, Agnes Varda porneste de la aceasta imagine, canonizata in imaginarul frantuzesc prin expunerea in muzee, angajandu-se apoi intr-o cercetare privind urmele acestei practici in societatea actuala.

    Fata de larga perspectiva istorica a spicuitului, cei doisprezece ani care au trecut de la realizarea documentarului nu influenteaza in niciun fel receptarea acestuia. Ca si atunci, orasele sunt pline de oameni care isi aleg merindele in pubele de gunoi, in vreme ce la tara, spicuitul, in sensul de adunare a resurselor alimentare ramase in natura dupa cules, e pe cale de disparitie. Fata de normalitatea spicuitului in societatile rurale din urma cu cel putin 30 de ani, Agnes Varda releva, ca prima tema de confruntare, stigmatul social aplicat spicuitorilor de urbanismul discriminatoriu si concurential: cum a ajuns o ocupatie ca oricare alta sa fie sinonima cu excluziunea sociala.

    Critica societala e doar unul dintre interesele lui Agnes Varda. Pornind de la dictionar, regizoarea identifica sensul figurat, dominant si in limba romana, sens pe care si-l atribuie ca practica post-moderna. Spicuind surse culturale si varii domenii de aplicatie ale temei, Agnes Varda preia „restul" ca stigmat, ilustrandu-i utilizarea in caracterul jucaus si combinatoriu al artei. Contextualizata in opozitie cu eficienta comerciala, consum si exces, adunarea resturilor devine doar pentru unii dintre artistii documentati in Les glaneurs et la glaneuse un juramant de credinta, un mod de viata. La fel ca si in cazul spicuitorilor materiali, artistii-artizani re-utilizeaza obiecte fara o filosofie, unul dintre subiectii lui Agnes Varda creand pagode ce ignora definitiile kitsch-ului in amestecul de resturi metalice si papusi recuperate din gunoi. Un alt artist isi explica practica prin o a doua viata, pe care o confera obiectelor ce murisera in lumea utilitatii. Printr-un citat asumat, expresia ajunge „a salva obiectele de destinul lor utilitar".

    Agnes Varda interiorizeaza tema restului prin propria varsta devoratoare. Avand aproape 70 de ani la data filmarii documentarului, regizoarea isi filmeaza de aproape pielea imbatranita, tratand nou aparuta, la acel moment, camera digitala ca un instrument de explorare si de joc personal. Pozand, la inceputul documentarului, in taranca cu spice pe spate, Agnes exploreaza fatetele expresiei artistice pana in punctul intrarii in piele, juxtapunand apoi dimensiunea sociala, cea artistica si, implicit, umana, prin personajele urmarite.

    Aceasta structura piramidala in care asaza obiceiul spicuitului e una dintre atractiile documentarului, Agnes realizand, pe langa un extraordinar montaj al ideilor, si o varietate a expresiei filmice, de la interviu la imagini de arhiva, pictura si performance, un intreg discurs personalizat prin vocea din off, a povestitoarei-realizatoare. Valentele spicuitorilor sunt dimensiunile regizoarei, ea insasi spicuitoare declarata de la bun inceput.

    Les glaneurs et la glaneuse e un tip pretios de documentar artistic, rar vizibil si programat. Fara o tema (sociala) puternica sau personaje suferind destine dramatice, interesul porneste de la un aspect cultural, ramificandu-se apoi in toate straturile de perceptie, de la personal la societal. Cu un montaj ideatic si o personalizare extrema a problemei catre ego-ul autoarei, Les glaneurs.. e o opera de maturitate, care nu are nimic de demonstrat in afara unei minti culturale deschise la joc.

     


    Comentarii Facebook

    Ultima ora

    editorial

    CSMS, deocamdată!

    Nicolae GRECU

    CSMS, deocamdată!

    Spre deosebire de Piteşti, Galaţi, Piatra Neamţ, în Iaşi fotbalul încă mai există şi nu există rău, chiar dacă mulţi ieşeni duc dorul Politehnicii.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Made în China

    Briscan ZARA

    Made în China

    Oamenii-cumpărători devin din ce în ce mai mult victime ale spiritului chinezesc exportat nupracticat în China. Devenim toţi din ce în ce mai insensibili, cedăm mereu cu inima deschisă oricărei oferte pentru că ştim că este ieftină şi ne satisface măcar momentan nevoia de nou, un complex înşelător.

    Locul serviciilor de informaţii în arhitectura constituţională

    Sorin CUCERAI

    Locul serviciilor de informaţii în arhitectura constituţională

    Când vorbim despre „controlul asupra serviciilor de informaţii”, ar trebui, cred, să înţelegem prin această sintagmă controlul asupra bugetului respectivelor servicii (şi asupra execuţiei bugetare) şi, în acelaşi timp, controlul asupra legalităţii acţiunilor lor. 

    Simbolurile Iaşului (II)

    Andrei R CIUHODARU

    Simbolurile Iaşului (II)

    Noi la Iaşi avem, mai mult decât Palatul Culturi, un monument cu o încărcătură mult mai mare - culturală, politică şi religioasă. Comoara Iaşului este Trei Ierarhi. O clădire relativ, dar suficient de veche care trebuie valorificată sub toate aspectele. Noi pe aceasta trebuie să o "vindem”, la fel ca oricare alta din ce oraş vreţi voi. Florenţa. Koln. Milano. Barcelona.

    pulspulspuls

    Vinerea, vorbim de catindaţi femei. Azi, blondina din Bolboca!

    Vinerea, vorbim de catindaţi femei. Azi, blondina din Bolboca!

    Catindaţi în sus, catindaţi în jos, că ne-am şi săturat numai de bărbaţi să vorbim în campania asta, iară de catindate, neam. 

    Caricatura zilei

    Miel violent

    Editia PDF

    Intrebarea zilei

    Ce sume de bani veți cheltui pentru masa de Paște?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.