Spiritul european

Pentru a intelege rolul decisiv al criticului Maiorescu in cultura romana, e bine, scrie N. Steinhardt, sa-l punem, mai intii, alaturi de I.L. Caragiale si, in al doilea rind, sa-i asezam pe amindoi sub semnul "europenismului". Adica, sub semnul si exigenta masurii… Caci afinul spiritual al lui Maiorescu nu este, numaidecit si negresit, visatorul, paseistul, inflacaratul Mihai Eminescu (asa cum stabilesc toate istoriile literaturii romane), ci realistul, glacialul, scepticul I.L. Caragiale, "maistrul" necontestat al zeflemelei, adversarul dintotdeauna al "moftului" si moftangiilor. Abia prin aceasta alaturare (la care nu multi s-au gindit), functia sa (a lui Maiorescu, adica) in cultura romana se vadeste in chip lamurit: ea este, inainte de toate, o "functie sanitara"!
Amindoi, si Caragiale, dar si Maiorescu, au acelasi statornic dusman al carui nume "artistic", teatral, de scena, cum ar veni, poate fi, la un capat al exaltarii, "spre polul plus", vioiul, guresul Mitica, la celalalt capat al exaltarii, "spre polul minus", pedantul invatator al marilor principii filologice, ilustrul magistru al banalitatilor greoaie, vestitul pedagog Marius Chicos Rostogan. Cele doua personaje intruchipeaza, asadar (si inca la modul superlativ), dupa cum crede, pe drept cuvint, eseistul N. Steinhardt, "tipul omenesc fanfaron, fatarnic si nul", pe care-l detesta, in egala masura, atit criticul de la Junimea, cit si dramaturgul Caragiale.
Acest "tip uman" antipatic (care poate fi aflat astazi sub stralucite infatisari in Parlament, la televizor si aiurea) provine, in opinia eseistului N. Steinhardt, din Balcani, impreuna, fireste, cu tot ceea ce inseamna "spiritul balcanic". Si anume: exaltatia goala, improvizatia, superficialitatea, luarea oricarui principiu in usor, mahalaua mutata in centrul orasului, bascalia, iresponsabilitatea. Dar si morga profesorala, "purismul" lingvistic si national, sobrietatea imbatosata, ilustrate de magistrul nepereche, Marius Chicos Rostogan. Intr-un cuvint, din afundul Balcanilor ar proveni in cultura romaneasca "entuziasmul ametit" si superficialitatea avintata. Sigur, am putea corija arborele genealogic al pedagogului "de scoala noua", spunind ca stramosii lui Rostogan pot fi identificati, mai degraba, in Imperiul austro-ungar si mai putin in Balcani. Dar acest amanunt nu schimba radical descrierea "tipului uman" balcanic, care ramine, in linii mari, corecta.
    Vorbind despre Maiorescu si I.L. Caragiale, N. Steinhardt face adaos: "Spiritul amindurora a fost profund antibalcanic, solid ancorat in cultura europeana (germana indeosebi) si viziunea ei a vietii; (de acolo provin, de asemenea) «tinuta» lor indeaproape supravegheata, zimbetul, deopotriva fin si sarcastic, capacitatea de adulmecare a neautenticitatii, sila de vulgaritate si taraboi, seriozitatea (nepedanta, nescortoasa, neagresiva), cumpatarea…". Spiritul european inseamna, asadar, la amindoi, mai presus de orice, simtul masurii, "dreapta socoteala", moderatia ("exista o masura in toate", au zis latinii), cumpanirea, luciditatea.
Amindoi cred in suprematia "spiritului critic", amindoi cred intr-un scepticism "bine temperat" (lesne de gasit in opera lor, critica si literara). Amindoi, si Maiorescu, si Caragiale apartin, prin urmare, "cu mintea, prin predispozitie" unei "realitati" spirituale, care a primit mai de mult numele de Mitteleuropa, realitate aflata in directa, apriga opozitie cu "balcanismul" cultural. Maiorescu la Viena, Caragiale, la Berlin se afla "in cautarea Europei: nu a unor modele de imitat, dar a unor fundamente pentru justa orientare si reasezare a valorilor culturale". Cu toate acestea, Maiorescu si Caragiale nu ramin mai putin "doi romani patrioti, europenizati numai intrucit Europa ne poate fi de ajutor pentru lecuirea unor boli ale copilariei oricarei natiuni". Am putea pune toate aceste insusiri (al caror inventar l-am facut deja) pe doua coloane. Dar, pentru a rezuma, voi spune ca Europa inseamna, in principal, inteligenta, luciditate si masura.
Ca o concluzie a acestui modest articol, sa retinem, in incheiere, ca atit Maiorescu, cit si I.L. Caragiale au aparat din rasputeri inteligenta, care reprezinta nu numai "o datorie patriotica", cum scrie N. Steinhardt, dar de acum inainte, nu mai putin, o datorie europeana…