Tara cu douazeci de milioane de turisti

Sint turistul ideal. Ma tin de programul de vizionare, nu fac mofturi, nu pun intrebari inutile. Imi plac, deopotriva, si vechiul si noul, si previzibilul si imprevizibilul. In furnicarul de la New York m-as simti la fel de bine ca in cuibul de vulturi de la Machu Piccu, insulele Seychelles ma ispitesc la fel de mult ca magnificii ursi polari dintre gheturile arhipelagului Svalbard, iar Romania imi face cu ochiul in fiecare zi.

E drept, gratie albumelor turistice, aceste minunate nascociri ale mintii omenesti, am ajuns mai usor sub aurorele boreale de la Polul Nord decit pe Transfagarasan. Multumita cartilor cu fotografii mari, generoase si pline de doruri nestiute am putut calatori in tihna, ziua ori noaptea, la buna alegere a mintii mele, catre ruinele Marelui Zid Chinezesc, risipite sub nisipurile aspre si iuti ale desertului Gobi, ori catre ametitoarele plante carnivoare din inima ascunsa si muta a Amazoniei.

Privita cu raceala muta a fotografiilor din albumele turistice, Romania pare o tara intoarsa cu fata spre trecut, ca o cucoana nostalgica si gatita de promenada, dornica sa mai guste nitel din bucuriile timpurilor trecute. Dintre pagini rasar, aproape invariabil, plaiuri molcome, decorate cu scene mozaicate de oierit (e o marturie destul de graitoare despre comportamentul ciobanesc al unora dintre locuitori, nu?), folcloriste iglitate in motive traditionale, vrednice pastratoare ale inteleptelor vremuri batrinesti, siluete de locasuri sfinte, marturii ale gloriei pierdute a inaintasilor, minuni ale naturii si cam atit. Aaa, cum s-ar putea uita asa ceva? In albumele turistice de la noi si de aievea, orasele sint mereu curate, cladirile nu-si pierd niciodata luciul si prospetimea, mizeria nu exista.

Tiparul national format din plaiuri ^ vegetatie ^ costume populare ^ biserici ^ minuni ale naturii este, fara indoiala, un model propagandistic cladit de mintea sucita a unui uritor de tara, care, din dorinta de a-i face pe straini sa nu calce pe aceste meleaguri, a plasmuit un schelet imagistic simplu, anost, lipsit de viata si de originalitate. Cine a avut vreodata curiozitatea sa citeasca informatiile cuprinse intr-un album turistic romanesc, cu redactare in limba stramoseasca sau intr-o limba straina, va fi observat, poate, retorica nationalist-hiperbolica ce domina prezentarile "obiectivelor". Vazuta de ai nostri, lumea noastra este sau trebuie sa fie superlativ absoluta. O scobitura in lemnul de la poarta este expresia genialitatii. O piatra roasa de trecut este dovada inaltatoare a unei glorii la care nu ne vom mai ridica niciodata. Broderia de pe ie este numaidecit simbolul continuitatii noastre milenare.

Inflatia de cuvinte pompoase si zornatoaire este simptomul unei saracii cumplite de imaginatie si de sens. Tot ceea ce este pretios devine derizoriu prin asemenea basoreliefuri verbale care nu lumineaza realitatea, ci o sufoca sub noianul de vorbe goale, ultimamente ridicole.

Imbibate de greutatea excesiv-ornamentala a lipsei de sens, frumuseti naturale sau facute de om, precum Cheile (Bicazului, Nerei, Oltului, Turzii etc.), Noroiosii, Transfagarasanul, Muzeul Satului, ctitoriile voievodale si multe altele isi pierd individualitatea si importanta, fiind prefacute in simple imprimerii ale unui tipar anti-turistic, intocmai cum etichetele de pe sticlele de bere nu spun nimic despre misterele lumii in care bautura a fost, la origine, fabricata.

Ce trebuie facut pentru a indrepta aceasta suparatoare ramasita a perioadei in care limba de lemn si fauririle urbane ale ceausismului faceau casa buna in albumele turistice si erau menite sa intimideze strainul, nu sa-l cucereasca ?

Raspunsul e simplu si evident: din multele milioane de euro pe care Ministerul Turismului le gestioneaza sa se cheltuie o mica, (infima, chiar) parte pentru tiparirea de albume turistice conforme vremurilor si pretentiilor actuale. Sa scoatem Cheile Oltului din proletcultism. Sa le redam manastirilor simplitatea si demnitatea, prin renuntarea la arabescuri gaunoase de limbaj cioplit. Sa scapam Muntii Paringului de blestemul pozelor definitive, cu ciobani meditind nostalgic, sprijiniti in virf de bat.

Intr-un superb si inefabil moment de inspiratie discursiva, d-na Elena Udrea, cel mai recent dintre ministrii turismului romanesc, a rostit adevarul: "Romania e o piata de 20 de milioane de turisti care ar trebui reinvatati sa-si viziteze tara". Daca fiecare din cetatenii-turisti ai Romaniei ar fi posesorul unui album modern in conceptie, relaxat in limbaj si echilibrat ca numar de pagini, am asista la o noua epoca a turismului de masa, cu nimic mai prejos fata de marile migratii, fara a mai fi nevoie de mijloace de transport, infrastructura turistica, facilitati de divertisment ori alte amanunte siciitoare si suparatoare. Orice guvern ar adopta aceasta modesta, dar pertinenta propunere de crestere a parametrilor turistici ar cistiga de doua ori: o data pentru ca n-ar fi nevoie decit de o investitie simbolica, infinit mai mica decit construirea unor parcuri de distractii si a doua oara pentru ca tot cetateanul isi va putea contempla tara de la inaltimea ametitoare a Cabanei Virful Patului, fara a mai misca un deget. Douazeci de milioane de albume faine cu Romania, douazeci de milioane de turisti ideali, toti oameni care sa se tina de programul de vizionare, sa nu faca mofturi si sa nu puna intrebari inutile. Un turism mai modern nici ca se poate.