Tarantele

Smuncituri de copii care bat din picioare nervos sau se trintesc in fund tipind isteric la o vitrina cu jucarii sau dulciuri. Daca tipi si tu la ei, urla mai tare cu incapatinare, daca ii lasi in pace, se leaga de trecatori, zbiara la ei, cer ajutor. Par a fi animalute infometate de stapini. Oamenii ii vad si simt mila pentru ei, ii judeca pe parinti in tacere sau pe fata ca nu le acorda grija necesara: copiii nu sint de vina, ei de unde sa stie, saracii… Asa i-ai crescut, sa tipe cind vor ceva, descurca-te, a fost decizia ta. Copii care, daca sint lasati singuri acasa un timp mai indelungat, iti intorc casa pe dos, baga tot felul de fire metalice in priza, scurtcircuiteaza toate instalatiile, sparg tevile de apa, mizgalesc cu marker permanent canapelele si peretii, sparg farfurii, imprastie mincare in toata casa si, daca nu dau foc la mobila, macar arunca o piesa de la etaj sa vada cum se pulverizeaza de asfalt. Ei vor sa faca tot timpul ceva, nu suporta sa stea degeaba, mor daca stau degeaba si vor sa faca acel ceva cit mai repede posibil, acum, acum, acum… Copii needucati, spui? Nu, copii care sint striviti de viteza cu care inainteaza viata, de insuficienta timpului si infinitatea lucrurilor din jur, a tentatiilor. Unde sa-i duci ca sa iasa educati, calmi, echilibrati? La scoala e si mai si, acolo e puscaria de unde cei cu parinti in tara invata smecherii de la cei cu parinti in Italia. Cindva si undeva existau asa-zisele tabere speciale pentru copii cu probleme sau hiperkinetici, dar asa ceva nu mai exista. In acest moment, oamenii nu mai au rabdare sa ii educe, sa ii calmeze. Strada este o jungla in care maimutelele isi fac de cap, iar parintii se fac luntre si punte fiindca vor sa produca tot mai multi bani pentru cit mai multe jucarii ca sa le inchida odata gura cu ele.

Unduiri fitoase de femei din ce in ce mai dichisite, mai artificiale, cu straturi peste straturi de fard si alte chimicale pe obraz, cu „outfit-uri" care arata mai urit, dar sint mai scumpe, cu idealuri mai perfide si mai indraznete, femei care vor sa para mai accesibile, dar foarte greu de accesat… Vorbesc toata ziua despre marea dragoste si sexul liber, fara pretentii, despre masini, vedete si bani, multi bani care sa vina deodata si cit mai curind, daca se poate. Femei care se trezesc dimineata ca nu mai stiu sa zimbeasca pentru ca pielea, prea intinsa de la creme sau de la chirurgul estetician, ori grijile pentru o cariera stralucita nu le mai dau voie. Ele merg pe strada ca pe covorul rosu, tepene, reci, distante, cu grimasa studiata pe chip, sfidind aparent publicul, dar intrind in mod subtil in ritmul muzicii haotice din jur.

Jocuri (batute, sirbe sau hore?) de politicieni care astazi sint intr-o parte, miine in alta, cind pe stinga, cind pe dreapta, uneori conduc sau se lasa condusi, fac piruete sau salturi acrobatice. Au intrat in politica pentru a satisface dorinta femeilor de mai sus ori pentru a se razbuna pe unii barbati de mai jos. Ei vor sa ajunga in pozitii cit mai importante de unde sa ia decizii cit mai absurde pentru bunul simt, dar juste pentru ei. Cindva o cariera de politician dura ani, zeci de ani; trebuia sa urmezi adevarate scoli de dans, sa o iei de la zero, de la cei mai simpli pasi pentru a deveni performant, dar azi, daca stii sa dai din buric pe manele, ajungi balerin-sef in doi, trei ani. Au calcat pe cineva pe picior? Nici o problema, isi schimba imediat costumul popular, fara prejudecati, si merg degraba la alt ring unde sa dea mai zdravan din buric pentru a ajunge din nou cit mai sus si cit mai devreme.

Salturi stingace de barbati care, prada fiind vechilor instincte animalice de vinatoare si procreare, precum crocodilii, nu mai stiu cum sa se adapteze mai bine si mai prompt la dorintele de viteza mereu in schimbare ale femeilor si copiilor. Sint atit de bulversati incit ajung sa se impiedice singuri sau sa se inghionteasca intre ei fara rost, sa faca in pripa totul pentru bani si putina atentie (poarta haine ridicole care le incurca miscarile, isi iau slujbe pentru care nu simt nici o placere etc.) sau chiar, in cazuri extreme, dar parca tot mai dese, satui de atita zbatere si alergatura, sa schimbe pur si simplu pantalonii pe fusta: la naiba, e mai simplu sa fii femeie… Dai cu putina pudra pe obraji, faci o miscare demonstrativa si astepti sa fii invitat(a).

Caraghioslicurile animalelor umanizate care imprumuta si ele din nazurile stapinilor. Ele aud in fiecare zi un vuiet difuz, din ce in ce mai pronuntat, o muzica stranie care e pe zi ce trece mai rapida, care ii indeamna la salturi umane si care le da toate simturile si instinctele peste cap. In ziua de astazi poti sa te strecori in spatele unui leu care se uita la televizor fara sa te simta si sa il sperii de moarte cu un inocent: Bau!…  Ati observat ca nici ciinii nu te mai simt cind te apropii de ei pe strada? S-a zis cu instinctele si simturile ascutite, au devenit si ei ca noi. Miine, poimiine, vom vedea pisici cu aparate auditive, vaci cu sutien si vulturi cu ochelari de vedere, frate…

Nu mai este timp, domnule, trebuie sa ne miscam repede, sa topaim sus si tare, sa jucam in draci aici si acum si sa apucam cit putem de mult si de zdravan taurul de coarne. Sa urmam ritmul muzicii asteia nebunesti care ne domina toate deciziile. Cine nu poate sa tina pasul, sa iasa din ring si sa se duca in padure, undeva, sa asculte vals…

Si cum toate aceste „ritmuri" trebuiau sa poarte un nume, noi le-am numit tarantele.

Nota: Tarantella – Dans popular italian executat intr-un tempo vioi, cu acompaniament de chitara, tamburina sau castaniete