Trinteala?

Romania – Lituania 0-3. La un asemenea scor, la o asemenea evolutie, este aproape imposibil ca gindurile rele sa nu insoteasca pandaliile. Precedentele evocate sint nesemnificative. Romania – Bulgaria 0-3, in 1990. Un meci venit dupa o frumoasa calificare la un turneu final mondial, urmata de o comportare destul de onorabila pe terenurile europene. Insa fotbalul romanesc traia pe atunci ineditul tranzitiei spre sportul profesionist, iar convocarea sub arme a unei nationale adusa aproape in intregime de prin strainataturi era ceva nou pentru noi. In plus, Romania si Bulgaria erau echipe de valoare apropiata, lucru care s-a dovedit fara tagada la Cupa Mondiala 1994. A mai fost un precedent, de care nu s-a amintit, Romania – Danemarca 2-5, la Bucuresti, in 2003, pentru Europeanul din Portugalia. Un meci nenorocit, cu un adversar de marca, in care Romania a jucat bine pina cind a primit doua goluri stupide si s-a rupt totul. Esecul de la Cluj este, fara tagada, cel mai rusinos din istoria nationalei Romaniei, daca luam in consideratie speculatiile facute acum 41 de ani dupa acel 1-7 cu Elvetia, la Zürich. Nu este sinonim cu ratarea unei calificari, desi, absolut sigur, aceasta isprava cu Lituania va cintari enorm in economia traseului spre Africa de Sud. Insa infringerea cu 0-3 pe teren propriu in fata unei nationale din urna a patra valorica, invinsa de Romania de opt ori din opt jocuri, nu accepta nici o explicatie.

O zi de gratie a balticilor? Lituania nu a aratat nimic in afara de trei suturi de gratie si o daruire extrema, caracteristica celor care nu au nimic de pierdut. Absenta lui Chivu si Mutu? Romania a aratat, in citeva rinduri, ca poate juca si fara liderii sai si, in orice caz, o asemenea explicatie ar capata gir de scuza in fata Olandei sau Frantei, nicidecum a Lituaniei. Pregatire psihologica insuficienta? Ar putea sta in picioare acest argument, daca ne gindim la inceputul destul de bun al jocului, darimat de mondo-golul lui Stankevicius si facut praf de cea de-a doua reusita baltica. Totusi, o echipa calita in multe meciuri internationale, cu jucatori experimentati nu poate fi clintita de o aparare de baschetbalisti si o linie de mijloc de alergatori de fond. Lipsa de inspiratie a selectionerului? Piturca a gindit meciul intr-o tonalitate ofensiva, cu un singur mijlocas defensiv si aproape toti atacantii din lot.

Vrind-nevrind, ajungem la idei necurate. Nu avem cum demonstra ca jucatorii lui Piturca nu au vrut sa invinga Lituania, numai ca jocul lor din partida de la Cluj poate induce o asemenea idee. Daca eliminam fenomenele paranormale din circuitul ipotezelor, raminem cu aroganta selectionerului si cu nesfirsitele scandaluri care afecteaza fotbalul romanesc. Victor Piturca pare a nu se mai intelege cu nimeni: s-a certat cu Mircea Sandu, s-a certat cu Mutu, iar atmosfera de nervozitate si iritare care a premers debutului in preliminarii putea prezice o catastrofa, desi absolut nimeni n-ar fi indraznit sa pronosticheze o infringere la scor de forfait in fata Lituaniei. Atmosfera incarcata din sinul familiei tricolore este dovedita si de incidentul din Gradina Botanica cu ziaristii, incident care nu s-ar fi produs in conditii normale. Cit despre scandaluri, este inutila orice demonstratie, din moment ce intre FRF si LPF este razboi curat-murdar, Federatia se cearta continuu cu Steaua, iar scandalul cu Poli Timisoara, care a ravasit fotbalul romanesc, nu putea sa nu reverbereze asupra nationalei, care, in lipsa lui Mutu si Chivu, l-a avut ca lider pe Cosmin Contra, fotbalist extrem de afectat de situatia din orasul sau de suflet. Repetam, ipoteza unui non-combat al tricolorilor nu poate fi demonstrata si este extrem de periculoasa, insa prestatia lor in fata unui adversar de talia Lituaniei nu are cum sa nu indrepte mintea spre ginduri necurate.