Triumful capitalismului de tip occidental (I)

Hernando de Soto e un prestigios economist si presedintele Institutului pentru Libertate si Democratie din Lima, Peru, unul dintre cele mai serioase si influente din lume. In bestsellerul international "The Mystery of Capital: Why Capitalism Triumphs in the West and Fails Everywhere Else", acesta este preocupat de intelegerea fenomenului de raspindire neuniforma a formelor de capitalism in diferite zone ale globului, pe diverse trepte istorice.

Din punct de vedere cronologic, incercari de a initia reforme structurale si de a formula sisteme capitaliste au existat de foarte mult timp. De exemplu, in America Latina, de la momentul cuceririi independentei fata de Spania la 1820 si pina in prezent, au avut loc 4 tentative esuate de stabilire a institutiei capitalismului autentic.

In viziunea lui de Soto, cultura singura nu este suficienta pentru a elucida divergentele de prosperitate dintre Occident si restul lumii, tot asa cum explicatii precum lipsa unei culturi antreprenoriale, a unui spirit protestant creator, determinant al unei cresteri economice deosebite, sint caduce. Nu lipsa de bani pentru dezvoltare sau o insuficienta inclinatie religioasa spre activitatea economica sint responsabile de saracia lumii a treia, ci haosul legislativ, coruptia, birocratia, cum a fost si in Occident pina la crestinarea barbarilor din Sfintul Imperiu Roman.

Cheia de bolta a discursului lui Hernando de Soto sta in afirmarea tezei conform careia lumea din afara sferei Occidentului nu incaseaza beneficiile sistemului capitalist deoarece nu este capabila sa produca factorul de productie capital, raspunzator pentru crearea de avutie. El prezinta date empirice prin care inventariaza lumea saraca si demonstreaza ca aceasta poseda tot ceea ce are nevoie pentru a demara progresul economic, pe baza economiilor realizate de cei saraci. Din 1945 pina in 2000, valoarea totala a acestor economii acumulate a fost de peste 40 ori mai ridicata decit volumul total al ajutoarelor financiare acordate de statele bogate, in aceeasi perioada de timp!   Spre exemplu, in Egipt, economiile acumulate de cei saraci depasesc de peste 55 de ori suma stimulentelor financiare straine inregistrate ca investitii straine directe. In Haiti, totalul bunurilor aflate in proprietatea clasei sociale sarace e de peste 150 de ori mai valoros decit volumul total de investitii straine realizate din 1804 (anul independentei fata de Franta) pina in prezent.

Cu toate acestea, zeci de state se zbat in saracie generalizata, analfabetism, coruptie, poluare, rate scazute ale sperantei de viata, acces redus la servicii publice, standarde scazute ale nivelului de trai etc. Problema o constituie asa-numitul capital mort (dead capital), pe care asemenea tari l-au constituit din abundenta. Acest tip de proprietate presupune ca sursele constitutive ale capitalului, printre care imobile, terenuri, diverse afaceri, industrii, au caracteristici de functionare diferite si mult inferioare celor occidentale.

Caracteristicile de buna functionare ale capitalurilor presupun, printre altele, drepturi de proprietate coerente, statut juridic universal, sau ceea ce se cheama institutii informale coerente. In general, in lumea a treia, procesul de urbanizare si de industrializare a coincis cu perioada incheierii celui de-al doilea razboi mondial.

Daca, pina la sfirsitul anilor ’40, majoritatea statelor slab dezvoltate erau axate in principal pe sectorul agrar, dupa aceasta borna cronologica are loc o reforma structurala care a presupus exodul exploziv al populatiei de la sate la orase, fapt ce a condus, in lipsa unor reguli clare si precise, la imposibilitatea de a desfasura legal diverse activitati economice (a cumpara o locuinta, a deschide o afacere sau a obtine un loc de munca).

Procesul de deschidere a unei societati comerciale intimpina nenumarate obstacole birocratice si reguli greoaie, care obturau accesul facil si transparent la o astfel oportunitate economica. De exemplu, in Filipine, construirea unei locuinte pe un teren public necesita 168 de pasi birocratici pentru a trece terenul in proprietate privata si de la 13 la 25 de ani pentru a finaliza proiectul. In Egipt, trecerea unui teren din proprietate publica in cea privata, prin contract legal, presupune 77 de proceduri birocratice si aproximativ 5-14 ani. A construi legal o locuinta pe un teren agricol public presupune 6-11 ani de lupta cu sistemul greoi si obtuz. De aceea, peste 4,7 milioane de egipteni si-au construit locuinte ilegale. Cazul Haiti nu difera semnificativ, fiind necesare aproximativ 111 proceduri birocratice pentru a obtine un teren din proprietatea statului si minim 12 ani pentru a deveni proprietatea ta legala.

De Soto arata ca din pricina sistemului deficient al institutiilor formale, cei care au emigrat au fost efectiv impinsi spre a eluda legea. In Venezuela, in 1976, piata muncii constituita legal acoperea doua treimi din intreprinderile platitoare de taxe si impozite, iar in noul secol si mileniu ea nu depaseste nici 50%.