TVA-ul: Intre mituri si realitate

Am asistat la cresterea TVA de la 19% la 24% de la 1 iulie a.c., ca efect al deciziei Curtii Constitutionale de a nu se taia pensiile. Statul trebuia sa umple vidul creat artificial prin incompetenta si lipsa de viziune. Imediat, mass-media a fost invadata de articole, comentarii, prognoze isterizante privind impactul cresterii acestui impozit indirect asupra preturilor, inflatiei si nivelului general de trai. De aici si pina la fatalitati si crize de tip 2012 nu a fost decit un pas mic. In proportie covirsitoare, teoria dominanta a fost ca marirea TVA-ului va determina escaladarea preturilor, cresterea inflatiei, scaderea puterii de cumpararea a leului si devalorizarea acestuia, precum si un imbold suplimentar pentru evaziune fiscala. Toate acestea, ziceau sursele, in mod automat!

De asemenea, au fost voci care comentau ca o asemenea masura va permite Romaniei sa mentina deficitul bugetar (cheltuielile publice sint mai mari decit veniturile incasate de stat) la 6.8%, potrivit acordului cu Fondul Monetar International. Aceasta deoarece cresterea cu 5% a TVA-ului ar asigura bugetului venituri de 8 miliarde pe an sau 4 miliarde pina la revelion. O vorba din popor spune ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din tirg. Astfel, in conditiile in care oamenii si firmele isi vor reduce consumul (ca efect psihologic), si volumul TVA-ului colectat va scadea. Taierea consumului va antrena, desigur, scaderea volumului vinzarilor, oferta de bunuri si servicii ale agentilor economici se va contracta, ceea ce ar putea conduce la ajustarea in jos a numarului de angajati si a costurilor aferente, deci somaj.

In conditii de recesiune economica (in cazul in care cresterea PIB este negativa pentru mai mult de doua sau mai multe trimestre, ca in cazul Romaniei), cistigatorul premiului Nobel pentru economie, Paul Krugman, sustine ca masurile de austeritate, precum taierea salariilor bugetarilor cu 25% si contractia fiscala, vor accentua declinul, impingind economia intr-un nou val de criza. Insa criza actuala este un reflex de tip Pavlov al unei politici publice ultra-expansioniste (statul se lafaia atunci in bani, iar acum plinge ca nu mai are in pusculita) ce isi are originea inca din 2004. Asistam azi doar la un efect pervers al unei decizii de politica economica defectuoasa, iar solutia cea mai la indemina poate fi reducerea ponderii statului in economie sau, mai pe sleau, sa aiba pe mina mult mai putini bani, pe care sa nu ii risipeasca clientelar si birocratic. Iar solutia continua: sa reducem impozitele directe si indirecte, deci veniturile bugetare, precum si cheltuielile publice, stabilind prin lege cit la suta din PIB trebuie sa insemne. Daca nu ma insel, Georgia a decretat ca suma cheltuielilor publice sa nu depaseasca 20% din PIB. Or, Romania are aproape dublu! Profesorul Alesina de la Harvard sustine ca austeritatea poate stimula cresterea economica prin faptul ca detensioneaza pietele de obligatiuni, fapt care reduce ratele dobinzilor si promoveaza investitiile. In plus, spune el, reducerea deficitului asigura contribuabilii ca viitoare ajustari fiscale mai nepopuliste si mai dure nu vor fi necesare. Alesina spune ca modalitatea de a micsora deficitele prin reduceri de cheltuieli sint mai bune pentru cresterea economica decit cresterea impozitelor!

O teorie interesanta demonteaza ceea ce va spuneam la inceput, anume ca o crestere a TVA-ului va umfla automat preturile si de aici deschiderea cutiei Pandorei pentru pensionari, securisti, moguli, liber cugetatori, idealisti sau liber schimbisti. Se considera ca este gresit sa se puna pe seama TVA cresterile de pret la diferite marfuri si servicii. Nu putem sa negam evidenta cresterii preturilor in paralel cu decizia de marire a acestui impozit, dar nu exista compatibilitati. Escaladarea preturilor se datoreaza aproape exclusiv cresterii cantitatii de bani din economie pentru a face mai suportabila cresterea taxelor, cu alte cuvinte se produc si se pompeaza bani noi pe piata, cu efect inflationist, care erodeaza valoarea unitatii monetare si conduc la saltul preturilor. Daca nu ar fi vinovata aceasta politica monetara expansionista pentru cresterea preturilor, atunci oamenii care detin aceeasi suma de bani in buzunare sau portofele nu ar putea sa consume toata gama de bunuri si servicii la noile preturi (mai ridicate). Efectul ar fi reducerea consumului pentru anumite categorii de marfuri, ceea ce ar stimula firmele sa-si reduca preturile pentru a ramine competitivi. Altfel, acestea ar suferi pierderi importante si chiar falimente. Insa, in realitate, preturile vor creste in mod generalizat, deoarece vor reflecta cresterea ofertei de bani care va stimula consumul.

Manualele de economie ne arata ca preturile se formeaza pe piata in functie de cererea si oferta de bani. Astfel, preturile vor creste atunci cind fie cererea de bani scade, fie oferta de bani creste. Dintr-un astfel de rationament, TVA-ul in sine nu poate distorsiona mecanismul formarii pretului pentru anumite bunuri si servicii. TVA-ul nu se adauga in pretul produselor si marfurilor pe care le cumparam din magazine, ceea ce inseamna ca nu consumatorul este "penalizat", ci comerciantul. Deja omul de afaceri, hypermarketul, buticul de la coltul blocului si-au stabilit acel pret care sa le asigure profitul sperat. Nu mai este necesar un nou pret majorat cu valoarea TVA-ului. Profesorul Bogdan Glavan considera ca "daca producatorii puteau sa ceara un pret mai mare, de ce nu au facut-o de ieri sau de acum un an?!". Desigur ca efectul perturbator pentru mediul de afaceri este evident, fiind negativ afectata profitabilitatea firmelor si transmitind semnale importante privind structura productiei, costuri, cererea pentru diferiti factori de productie care vor antrena efecte negative privind veniturile celorlalti parteneri din lantul trofic al unei afaceri (populatie, stat, firme). Deja oamenii s-au obisnuit ca, la orice majorare de taxe si impozite, o serie intreaga de bunuri si servicii sa se scumpeasca (ceea ce se cheama anticipari rationale), fapt care va conduce la majorarea acestora cu mult timp inainte de momentul respectiv, iar consumul (supermarketurile din Iasi, cu citeva zile inainte de 1 iulie, erau arhipline) pe termen scurt sa explodeze! In momentele astea, insisi economistii isi inchid cartile si stau la coada… Asadar, pe curind, dragelor si dragilor…