Eurotrip agentie de turism
mesterescu

miercuri, 03.09.2014

Un poet neobisnuit: Eugen Cioclea

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Galeria de portrete din "Moartea si busola" a lui Borges, populata de tot felul de fiinte himerice, nu cuprinde, in paginile sale de consistenta nisipului, o istorie mai bizara decit cea a poetului Eugen Cioclea, nascut in anii de amurg ai stalinismului, undeva intr-o localitate situata in inima Basarabiei. Istoria sa, cu adevarart fascinanta, ar putea umple paginile unui intreg roman sau ar putea fi condensata, daca am adopta metoda autorului "Loteriei din Babilon", in citeva pagini sclipitoare. O voi rezuma, pornind de la relatarile unor prieteni, in citeva propozitii. Dupa un scurt si turbulent periplu prin liceele din Chisinau, Eugen Cioclea pleaca la Moscova, inscriindu-se la Faculatea de Matematica a Universitatii "Lomonosov", devenind un student de elita. Intr-o zi de toamna, plimbindu-se pe aleile parcului, o intilneste pe fiica generalui X, pe care o agata intr-un stil mai putin obisnuit, scrijelind ecuatia lui Newton pe o frunza ruginie de artar si declarindu-i dragoste eterna. La nici o saptamina dupa acest episod, imbracat intr-un costum alb, impecabil, inarmat cu un buchet de trandafiri rosii, tinarul Eugen se prezinta in fata generalului cerindu-i binecuvintarea. A urmat proba focului: sampanie si votca... Bind cot la cot cu aspirantul, generalul ramine uimit de cerbicia acestuia. Noaptea, generalul si pretendentul se adincesc in calcule. Rasaritul ii gaseste in fata aceleiasi mese, jucind ruleta ruseasca. Destinul e de partea poetului. Dupa ce-si duce de trei ori pistolul la timpla, tragaciul tacane de fiecare data in gol. In cele din urma, generalul se declara invins. La scurt timp urmeaza nunta, la care participa membrii biroului politic, in frunte cu secretarul general.
    Din aceasta clipa, biografia sa cunoaste ascensiuni si caderi neasteptate. Beneficiind de protectia inalta a generalului, i se deschide in fata o dubla cariera - politica si stiintifica. Tinarul absolvent alege un alt drum, cel al boemei literare. Pornind pe urmele lui Esenin si Visotki, Cioclea frecventeaza cu asiduitate cabareturile unei Moscove ce nu crede in nimic, sfidind orice conventie sociala. Locuieste, in aceasta perioada, in acelasi imobil cu primul secretar al PCUS, jucind noaptea sah cu generalii si chiar cu insusi Leonid Ilici. Descinde intr-o zi la Chisinau, cerind autoritatilor sa fie asfaltat drumul ce leaga autostrada de satul sau natal. Cu tot zelul organelor republicane, Cioclea e nevoit sa piarda citeva zile si nopti la Chisinau, dar in sfirsit asfaltul e turnat si botezat si Cioclea se intoarce in satul sau natal ca un erou civilizator. Circula, referitor la acest eveniment, mai multe variante. Printre care si aceea ca poetul ar fi naimit lautari cu ruble lipite pe frunte si pe cizme, intorcindu-se acasa intr-o caleasca trasa de sase cai de culoarea amurgului, impodobiti cu steme si steaguri multicolore. Alta - ca ar fi sosit intr-o limuzina, insotit de o garda personala, alcatuita din ostasi ce luptasera in Afganistan si care purtau pe fata masti populare, astfel ca suita sa parea desprinsa dintr-un carnaval. Au urmat citeva zile si nopti de pomina si iminentul divort si caderea in dizgratie.
    Devine, pentru un timp, cum zice Em. G. Paun, "un stilp de nadeje al boemei moscovite", pierzindu-si, rind pe rind, batalionul de costume si camasi la jocul de pocker. Dupa o incaierare  crincena pe Arbatov, boema se sfirseste pe patul de spital, cind i se decupeaza un triunghi din calota craniana (ce pastreaza, la scara redusa, dimensinile piramidei lui Keops, de unde si revelatia), astfel incit creierul sau incepe sa palpite liber, putind fi atins cu degetul. De atunci si pina astazi, poetul traieste cu sabia lui Damocles atirnind deasupra neuronilor. Orice mica atingere i-ar putea fi fatala.
    In fine, dupa degringolada moscovita, revine la Chisinau, cu putin timp inainte de destramarea URSS-ului, pastrind ceva din aura-i de altadata. Dupa cistigarea independentei, se dedica trup si suflet poeziei.
    "Eruptiv, rationalist, dur, Eugen Cioclea, conform marturiei lui Em. G. Paun, recurge la confesiunea ardenta, directa, profetica, ironica, imbracata in haina expresionista". "Tot ce atinge poetul cuprins de febra creatiei se transforma in lingouri de frumusete...". Unii il compara cu Mircea Dinescu, altii il situeaza in descendenta autorului "Uvedenrodelor"...
    Mi-l aduc aminte descinzind, prin anii '90, la scurt timp dupa prabusirea Cortinei de Fier, alaturi de alti citiva confrati de breasla, unul dintre ei purtind nume voievodal, pe strazile pline de pancarde si steaguri gaurite ale iubitei noastre urbe; un barbat inalt, uscativ, cu o chica blonda si o tacalie pe care ar fi ividiat-o, desigur, multi eroi cehovieni, daca nu cumva chiar insusi printul Miskin, cu care, de altfel, zic unii, Eugen Cioclea ar avea multe in comun; altii, insa, ponind de la temperamentul lui nabadoios, tind sa-l asemene cu Rasputin...
    Parcurgind in fuga ochiului aceste rinduri insailate cu acul muiat in fiere si in miere, cititorul va rabufni plin de naduf in sinea sa: de ce-i place, oare, scriitorului sa se ascunda dupa deget? Daca are ceva de spus, sa spuna limpede! De ce atitea ocolisuri, la ce bun atitea trimiteri de al Borges, la "Idiotul" si la calugarul negru sosit la curtea tarilor din inima Siberiei? Nu cumva aceste intortocheli ascund lipsa de inspiratie a autorului, care, neavind nici un punct de reper clar in minte, incearca sa gaseasca un punct de sprijin in eter, pentru a-si dezvolta apoi in jurul lui aberantele sale idei despre viata si literatura?! E vizibil pentru orisicine ca frazele sint trase de par. Daca il scoti din palarie pe printul Miskin, nu poti sa-l transformi, pocnind din degete, intr-un personaj malefic, a carui sutana mai bintuie si azi pe coridoarele Palatului de Iarna. Primul e un fel de Crist coborit printre oameni. Al doilea, un adevarat demon. Lucrurile sint cit se poate de simple, va spune autorul. Fiind cladit dupa logica oximoronului, Eugen Cioclea poseda trasaturi si din unul, si din altul. In el salasluieste atit Iisus, cit si procleatul...
    Mi-l aduc aminte stind intr-un fotoliu intr-o camera situata la etajul 6 al hotelului "Moldova", inconjurat de cesti de cafea si scrumiere. Discutiile au fost cit se poate de aprinse. S-a vorbit si despre matematica, si despre poezie. Tin minte ca a fost invocat numele lui Esenin si al Isadorei Duncan. Dupa cum tin minte ca s-a uzat, de asemeni, si de cuvintul pizdet... Petrecerea s-a terminat in coada de peste. Epuizindu-se trotilul, aruncindu-si fularul peste pijamale, Eugen Cioclea a coborit la receptie, venind inapoi inarmat cu o intreaga baterie de cadine inspumate. A doua zi, cu capul inca tehui, a reusit sa cucereasca o jumatate din vinzatoarele de la "Moldova"...
    Peste un timp i-am intors vizita. Primirea a fost extrem de calduroasa. Discutiile - la fel de aprinse. Tin minte si azi cum, insotit de Nicolae Popa, Em. Galaicu Paun si Eseninco, navigam pe bulevard, impingind in fata un landou plin de sticle de sampanie. Atunci l-am auzit pe Eugen Cioclea exclamind: "Dati totul la o parte ca sa vad!". "Ce?", l-am intrebat cu toti in cor. "Nimicul!", a zis el.  Si ne-a aratat, desfacindu-si calota, o parte din emisfera sa cerebrala, ce semana cu o tablita de lut ars acoperita cu tot felul de hieroglife.


    Comentarii Facebook

    Ultima ora

    editorial

    Cine se teme de o nouă suspendare a preşedintelui?

    Radu MEȘNIȚĂ

    Cine se teme de o nouă suspendare a preşedintelui?

    Sigur nu Traian Băsescu.

    Filmuletul zilei

    opinii

    „O tăcere asurzitoare”

    Florin CÎNTIC

    „O tăcere asurzitoare”

    În anii din urmă, ehe!, dimineţile de vară erau întru­chiparea vibrantă a Infernului lui Dante astfel încât ceasul deşteptător devenea o inutilitate sclifosită.

    Când plâng icoanele...

    Tiberiu BRĂILEAN

    Când plâng icoanele...

    Nici un război nu poate fi câştigat fără stabilitate politică şi performanţă economică. Reţeta este deci una de tip whole of government. Or, Moscova speculează tocmai realitatea unui stat putred, a unui guvernământ disfuncţional, a unor instituţii găunoase, deci ineficiente, a unor loialităţi incerte, ce vor termina prin a fi percepute ca ilegitime.

    Morbus sacer

    Radu PĂRPĂUȚĂ

    Morbus sacer

    Pe vremea lui Creangă nu se ştia prea multe despre această boală cerebrală cronică, caracterizată prin crize neuropsihice repetate. Aşa se face că, printre altele, medicii îi recomandau să bea vin îndoit cu apă, ca „să-i calmeze nervii”. Astăzi oricine ştie că acest „tratament” este totalmente nerecomandat. Epilepsia, corelată şi cu alte boli, i-a scurtat viaţa scriitorului. Tot ea însă a făcut posibilă (cred cu tărie în aceasta!) o activitate creatoare excepţională.

    Propunerea redactorului sef

    O nouă cultură urbană

    Toni HRITAC

    O nouă cultură urbană

    Lucruri nemaiîntâlnite se petrec în Iaşi. Pe un vârf de deal, la Rediu, a apărut un bloc de şase etaje.

    Caricatura zilei

    SOC in delegatia romana din China

     

    Editia PDF

    Intrebarea zilei

    Cine va deveni preşedintele României?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.