Eurotrip
mesterescu

vineri, 19.12.2014

Un poet neobisnuit: Eugen Cioclea

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Galeria de portrete din "Moartea si busola" a lui Borges, populata de tot felul de fiinte himerice, nu cuprinde, in paginile sale de consistenta nisipului, o istorie mai bizara decit cea a poetului Eugen Cioclea, nascut in anii de amurg ai stalinismului, undeva intr-o localitate situata in inima Basarabiei. Istoria sa, cu adevarart fascinanta, ar putea umple paginile unui intreg roman sau ar putea fi condensata, daca am adopta metoda autorului "Loteriei din Babilon", in citeva pagini sclipitoare. O voi rezuma, pornind de la relatarile unor prieteni, in citeva propozitii. Dupa un scurt si turbulent periplu prin liceele din Chisinau, Eugen Cioclea pleaca la Moscova, inscriindu-se la Faculatea de Matematica a Universitatii "Lomonosov", devenind un student de elita. Intr-o zi de toamna, plimbindu-se pe aleile parcului, o intilneste pe fiica generalui X, pe care o agata intr-un stil mai putin obisnuit, scrijelind ecuatia lui Newton pe o frunza ruginie de artar si declarindu-i dragoste eterna. La nici o saptamina dupa acest episod, imbracat intr-un costum alb, impecabil, inarmat cu un buchet de trandafiri rosii, tinarul Eugen se prezinta in fata generalului cerindu-i binecuvintarea. A urmat proba focului: sampanie si votca... Bind cot la cot cu aspirantul, generalul ramine uimit de cerbicia acestuia. Noaptea, generalul si pretendentul se adincesc in calcule. Rasaritul ii gaseste in fata aceleiasi mese, jucind ruleta ruseasca. Destinul e de partea poetului. Dupa ce-si duce de trei ori pistolul la timpla, tragaciul tacane de fiecare data in gol. In cele din urma, generalul se declara invins. La scurt timp urmeaza nunta, la care participa membrii biroului politic, in frunte cu secretarul general.
    Din aceasta clipa, biografia sa cunoaste ascensiuni si caderi neasteptate. Beneficiind de protectia inalta a generalului, i se deschide in fata o dubla cariera - politica si stiintifica. Tinarul absolvent alege un alt drum, cel al boemei literare. Pornind pe urmele lui Esenin si Visotki, Cioclea frecventeaza cu asiduitate cabareturile unei Moscove ce nu crede in nimic, sfidind orice conventie sociala. Locuieste, in aceasta perioada, in acelasi imobil cu primul secretar al PCUS, jucind noaptea sah cu generalii si chiar cu insusi Leonid Ilici. Descinde intr-o zi la Chisinau, cerind autoritatilor sa fie asfaltat drumul ce leaga autostrada de satul sau natal. Cu tot zelul organelor republicane, Cioclea e nevoit sa piarda citeva zile si nopti la Chisinau, dar in sfirsit asfaltul e turnat si botezat si Cioclea se intoarce in satul sau natal ca un erou civilizator. Circula, referitor la acest eveniment, mai multe variante. Printre care si aceea ca poetul ar fi naimit lautari cu ruble lipite pe frunte si pe cizme, intorcindu-se acasa intr-o caleasca trasa de sase cai de culoarea amurgului, impodobiti cu steme si steaguri multicolore. Alta - ca ar fi sosit intr-o limuzina, insotit de o garda personala, alcatuita din ostasi ce luptasera in Afganistan si care purtau pe fata masti populare, astfel ca suita sa parea desprinsa dintr-un carnaval. Au urmat citeva zile si nopti de pomina si iminentul divort si caderea in dizgratie.
    Devine, pentru un timp, cum zice Em. G. Paun, "un stilp de nadeje al boemei moscovite", pierzindu-si, rind pe rind, batalionul de costume si camasi la jocul de pocker. Dupa o incaierare  crincena pe Arbatov, boema se sfirseste pe patul de spital, cind i se decupeaza un triunghi din calota craniana (ce pastreaza, la scara redusa, dimensinile piramidei lui Keops, de unde si revelatia), astfel incit creierul sau incepe sa palpite liber, putind fi atins cu degetul. De atunci si pina astazi, poetul traieste cu sabia lui Damocles atirnind deasupra neuronilor. Orice mica atingere i-ar putea fi fatala.
    In fine, dupa degringolada moscovita, revine la Chisinau, cu putin timp inainte de destramarea URSS-ului, pastrind ceva din aura-i de altadata. Dupa cistigarea independentei, se dedica trup si suflet poeziei.
    "Eruptiv, rationalist, dur, Eugen Cioclea, conform marturiei lui Em. G. Paun, recurge la confesiunea ardenta, directa, profetica, ironica, imbracata in haina expresionista". "Tot ce atinge poetul cuprins de febra creatiei se transforma in lingouri de frumusete...". Unii il compara cu Mircea Dinescu, altii il situeaza in descendenta autorului "Uvedenrodelor"...
    Mi-l aduc aminte descinzind, prin anii '90, la scurt timp dupa prabusirea Cortinei de Fier, alaturi de alti citiva confrati de breasla, unul dintre ei purtind nume voievodal, pe strazile pline de pancarde si steaguri gaurite ale iubitei noastre urbe; un barbat inalt, uscativ, cu o chica blonda si o tacalie pe care ar fi ividiat-o, desigur, multi eroi cehovieni, daca nu cumva chiar insusi printul Miskin, cu care, de altfel, zic unii, Eugen Cioclea ar avea multe in comun; altii, insa, ponind de la temperamentul lui nabadoios, tind sa-l asemene cu Rasputin...
    Parcurgind in fuga ochiului aceste rinduri insailate cu acul muiat in fiere si in miere, cititorul va rabufni plin de naduf in sinea sa: de ce-i place, oare, scriitorului sa se ascunda dupa deget? Daca are ceva de spus, sa spuna limpede! De ce atitea ocolisuri, la ce bun atitea trimiteri de al Borges, la "Idiotul" si la calugarul negru sosit la curtea tarilor din inima Siberiei? Nu cumva aceste intortocheli ascund lipsa de inspiratie a autorului, care, neavind nici un punct de reper clar in minte, incearca sa gaseasca un punct de sprijin in eter, pentru a-si dezvolta apoi in jurul lui aberantele sale idei despre viata si literatura?! E vizibil pentru orisicine ca frazele sint trase de par. Daca il scoti din palarie pe printul Miskin, nu poti sa-l transformi, pocnind din degete, intr-un personaj malefic, a carui sutana mai bintuie si azi pe coridoarele Palatului de Iarna. Primul e un fel de Crist coborit printre oameni. Al doilea, un adevarat demon. Lucrurile sint cit se poate de simple, va spune autorul. Fiind cladit dupa logica oximoronului, Eugen Cioclea poseda trasaturi si din unul, si din altul. In el salasluieste atit Iisus, cit si procleatul...
    Mi-l aduc aminte stind intr-un fotoliu intr-o camera situata la etajul 6 al hotelului "Moldova", inconjurat de cesti de cafea si scrumiere. Discutiile au fost cit se poate de aprinse. S-a vorbit si despre matematica, si despre poezie. Tin minte ca a fost invocat numele lui Esenin si al Isadorei Duncan. Dupa cum tin minte ca s-a uzat, de asemeni, si de cuvintul pizdet... Petrecerea s-a terminat in coada de peste. Epuizindu-se trotilul, aruncindu-si fularul peste pijamale, Eugen Cioclea a coborit la receptie, venind inapoi inarmat cu o intreaga baterie de cadine inspumate. A doua zi, cu capul inca tehui, a reusit sa cucereasca o jumatate din vinzatoarele de la "Moldova"...
    Peste un timp i-am intors vizita. Primirea a fost extrem de calduroasa. Discutiile - la fel de aprinse. Tin minte si azi cum, insotit de Nicolae Popa, Em. Galaicu Paun si Eseninco, navigam pe bulevard, impingind in fata un landou plin de sticle de sampanie. Atunci l-am auzit pe Eugen Cioclea exclamind: "Dati totul la o parte ca sa vad!". "Ce?", l-am intrebat cu toti in cor. "Nimicul!", a zis el.  Si ne-a aratat, desfacindu-si calota, o parte din emisfera sa cerebrala, ce semana cu o tablita de lut ars acoperita cu tot felul de hieroglife.


    Comentarii Facebook

    Ultima ora

    editorial

    Nevoia de anticipate

    Mihai CHIPER

    Nevoia de anticipate

    Răgazul lor este pierderea noastră de timp.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Reformă, reformă, dar s-o ştim şi noi…

    Alexandru CĂLINESCU

    Reformă, reformă, dar s-o ştim şi noi…

    Ce mai este ”comunist” în actualul PSD? E suficient să ne gândim la recenta campanie electorală, care a debutat cu un gigantic miting, de tip ceauşist, pe Arena Naţională şi care a continuat cu osanale delirante adresate premierului şi cu atacuri josnice vizând demolarea contracandidatului, totul în cel mai autentic stil al propagandei ”de partid şi de stat”, ca să reiau formula consacrată.

    Vremuri de râs?

    Petru BEJAN

    Vremuri de râs?

    Suntem oare noi, românii, insensibili la râs? N-aş spune. În momentele dificile, umorul şi ironia s-au dovedit salvatoare. Gluma, poanta, bancul, aluzia fină, epigrama ascuţită au condimentat, pe timpul comunismului, mare parte a strategiilor subversive. Românii au făcut - şi fac încă - „haz de necaz”. Practică un umor „negru”, amestecat. Chiar dacă vremurile pe care le traversăm par să fie... de tot râsul, omul de pe stradă este cum îl vedem zi de zi - trist, îngândurat, pesimist.

    Cele “16 culise” ale lui Cătălin-Mihai Ştefan

    Nicolae CREŢU

    Cele “16 culise” ale lui Cătălin-Mihai Ştefan

    Apărut la “Tracus Arte” (2013), volumul de poezie 16 culise, subintitulat “poem romanesc”, este a treia carte a încă tânărului poet Cătălin-Mihai Ştefan, un tecucean devenit ieşean, mai întâi ca student la Litere (UAIC), apoi ca muzeograf la “Casa Pogor” şi, iată, un autor productiv, nici prea grăbit să publice tot ce scrie, nici retras/ închis în prea îndelungate (până la riscul de a deveni paralizante) “tăceri”.

    Propunerea redactorului sef

    Bătălia pentru autostradă

    Toni HRITAC

    Bătălia pentru autostradă

    Avem vreo şansă să includem în Masterplanul pentru Transporturi autostrada care să lege Iaşul de vestul ţării?

    Caricatura zilei

    Cu ce-o sa se ocupe Remus Pricopie

     

    Editia PDF

    Intrebarea zilei

    Guvernul Ponta la rezista anul viitor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.