Un rector foarte serios

Vineri seara, tirziu. In mod obisnuit, cind primesti un telefon la aceasta ora, ai un motiv intemeiat sa fii nelinistit. Cel care ma suna, un prieten, imi spune ca este mai curind amuzat. Este drept, cu aerul celui care si-a pierdut toate iluziile in ce priveste specia umana sau o parte a acesteia si acum priveste detasat lumea cu spectacolul ei absurd cu tot. O noua decizie a Curtii Constitutionale? Nu, dar era ceva la fel de amuzant, in sensul de mai sus, adica intre comicul involuntar si absurdul cel mai frapant. Mi-a indicat imperativ adresa de net a unui post de televiziune local.

Era vorba de o scurta relatare video difuzata in jurnalul Tele M din 8 februarie curent si aflata pe site-ul postului. Nu recomand aceste imagini romanilor fara simtul absurdului. Ceva intre Suflete moarte de Gogol si cunoscuta schita a lui Caragiale, Arendasul roman.

Aparent, relatarea ne sugereaza un caz de justitie prin televiziune. Judecind cel putin dupa expresia celor doi prezentatori s-a facut in fine dreptate. Criminalul a fost prins si pedepsit exemplar. Comentariul din off ne introduce apoi in intriga teribilei afaceri. Studentii de la o specializare din cadrul facultatii respective, care dadusera un examen cu sase zile inainte nu-si aflasera nici pina atunci notele, desi „in regulamentul universitar scrie clar ca notele la un examen sint comunicate studentilor la 24 de ore dupa sustinerea acestuia". Un student s-a plins pentru aceasta monumentala injustitie „unui jurnalist". Jurnalistul s-a dus glont la rectorul Oprea. Avem apoi imagini cu perechea de ochelari negri apartinind eurodeputatului. Suride. A inteles totul imediat. Va face dreptate. In picioare, in fata camerei de luat vederi si a mai multor jurnalisti, il vedem formind un numar de telefon. Auzim tiriitul aparatului. Sintem emotionati. Nu stim ce anume are de gind. Va chema garzile populare? Va chema Securitatea, KGB-ul, Al-Quaeda? O va trimite pe criminala direct in Siberia? O va biciui in fata Universitatii?

Din fericire, asteptarea dureaza putin. De partea cealalta se afla „noul decan de la Filosofie", profesorul Nicu Gavriluta. Reproduc mai departe ad litteram dialogul de pe site-ul Tele M, intre rector si decan. Am adaugat doar diacriticele: „Rector: Buna ziua, domnul decan? Decan: Buna ziua, eu sint. Rector: Eu sint Oprea. Decan: Aaa, vai de mine, domnu’ rector, iertati-ma!… Rector: Eu intreb si presa asculta raspunsul domnului decan in legatura cu niste incalcari grave, dupa mine, a disciplinei universitare prin faptul ca la „Asistenta Sociala a Persoanelor Delincvente", doamna Sandu, care a avut examen pe 2 februarie, nici pina astazi n-a dat situatia. Ea trebuie sa primeasca o sanctiune. Decan: Da, va primi o sanctiune!… Rector: Trimit acum si o rog pe sefa de cabinet sa vina cu o adresa prin care rectorul cere o nota explicativa de la doamna Mihaila, mai nou, Maria, de ce isi permite luxul asta ca dupa atitea zile sa nu le dea rezultate studentilor care nu stiu daca pot sa mearga la marire, la restanta. In 5 minute, decanul de la Filosofie l-a sunat pe rector. Decan: Mi-a motivat intirzierea si mi-a spus ca la ora 13.30 va fi cu catalogul la secretariat. Rector: Pai cind vine,  la 13.30, ii dati sanctiunea deja. Decan: Am inteles, am inteles!…  Rector: Vorbesc foarte serios!"

Justitia a fost facuta. Rapid, eficace, fara replica. Nu chiar in direct, strict tehnic vorbind, dar oricum sub ochii presei. Toata lumea respira usurata: unii ca, iata, lucrurile au fost puse in ordine, iar altii ca totul s-a rezumat la un exercitiu de imagine rectoral, cu alte cuvinte, femeia n-a fost pusa pe coji de nuca la Intrarea Studenti din Universitate si nici obligata sa poarte vreo tablita cu insemnul „Indisciplinata. Rog iertare!". Dincolo de toate acestea, imi pare ca scena este atit de suprarealista incit te lasa fara aer.

Imi permit sa fac totusi citeva observatii, in primul rind ca un coleg al doamnei profesoare. Mai intii, mi-ar placea sa stiu de cind rectorul este responsabil cu justitia revolutionara in Universitate? In ignoranta mea, credeam ca exista o comisie de etica, un senat si chiar, pentru supravegherea procesului didactic, un prorector, pentru acest gen de probleme. In acelasi timp, sub imperiul recentelor decizii memorabile ale Curtii Constitutionale, ma intreb in ce calitate s-a antepronuntat dl. rector in chestiunea vinovatiei profesoarei respective? Poate ca doamna profesoara avea motive intemeiate pentru aceasta intirziere. De altfel, cred ca regula ca notele sa fie prezentate la secretariat dupa 24 de ore este pur si simplu prosteasca. Pot demonstra oricui ca este un abuz, cu cifre si pe tabla daca este nevoie. In treacat fie spus, pentru cunostinta rectorului europarlamentar, in sistemul de credite n-ar mai trebui sa existe sesiuni speciale pentru restante sau mariri. Cel putin asa este in tarile de unde am imprumutat sistemul.

In al doilea rind, episodul ne arata decaderea mediului universitar. Sa recapitulam. Avem un rector, europarlamentar la Bruxelles, in timpul saptaminii si candidat la Primarie, in general. Aceasta vine la sfirsit de saptamina in tara si isi foloseste pozitia pentru a-si face publicitate electorala. Omul nu are nici o jena in a-si pune intr-o situatie jenanta institutia, pe care ar trebui s-o protejeze, ca si pe membrii corpului didactic al acesteia, pe care ii reprezinta, simbolic vorbind. Nu mai cunosc un caz in care managerul unei institutii publice sa-si regleze problemele administrative la televizor.

Probabil insa ca lucrul cel mai grav care iese in evidenta aici este controlul coplesitor al functiei administrative in fata competentei epistemice in mediul universitar. Universitatea s-a militarizat. In lumea civilizata, functia administrativa este vazuta ca o corvoada. La noi, aceasta este inteleasa ca si cum ai primi o proprietate in dar. Fenomenul este mai vechi, aparut mai ales dupa venirea comunistilor. Dar, inainte, dimensiunile erau mai mici. In plus, cei care ocupau functii aveau mereu un sentiment de ilegitimitate, pentru ca erau numiti politic. Cei de acum sint alesi democratic. In ce fel, este o alta poveste… Fapt este ca profesorul de universitate a devenit un functionar ca oricare altul. Rectorul Oprea n-are nici o idee cu privire la autonomia disciplinei academice, parte a autonomiei universitare. Singurul lucru de care pare sa fi auzit este „disciplina universitara". Cu exceptia lui Oprea si a citorva care pescuiesc in ape tulburi, nimeni nu cistiga din aceasta. In nici un caz, studentii, pe care-i tinteste electoral candidatul Oprea.

Avem in fine o presa amatoristica, sedusa de populismul ambiant, incapabila de a sesiza punerea in scena grosolana si mai ales depasirea atributiilor de serviciu de catre un om ale carui obiective politice sint binecunoscute. Mai adaug aici, pe spatele presei, usurinta cu care fabrica victime si tapi ispasitori, imparte stigmate si note de favor. Reportajul se incheie de altfel amenintator, in buna traditie a justitiei revolutionare: „Situatia nu este singulara. Si alti profesori intirzie sa duca notele la secretariat si nu doar la Cuza, ci la toate universitatile". Da, situatia este intolerabila! Ghilotina trebuie scoasa in piata publica. Sa curga singe, camarazi si tovarasi!