Un sistem falimentar: invatamintul romanesc

Bacalaureatul tocmai s-a incheiat, ne aflam in plina perioada de inscriere la facultati. Spun "inscriere" si nu admitere, intrucit, in cele mai multe cazuri, examinarea initiala s-a transformat intr-o atit de neconcludenta confruntare a dosarelor. Stie oricine ca, pentru a deveni student, candidatul trebuie sa obtina o medie cit mai mare, in anii de liceu, la materia in care opteaza sa se specializeze si, in cele din urma, o medie cit mai mare la examenul de bacalaureat. Abia de aici incepe cercul vicios.
Am mai scris in cadrul acestei rubrici despre modul de notare in liceele cu pretentii. Profesorul este persuadat si, daca nu merge, constrins ulterior prin tot felul de interventii sa puna elevilor note mari si, in cazul in care ii prinde cu lectia neinvatata, sa ii pasuiasca, ca doar au nevoie de note mari pentru a intra la facultate. Aceasta hartuire a dascalului se petrece, de cele mai multe ori, cu acordul, ba chiar cu participarea conducerii liceelor. Nu mai aduc in discutie "atentiile" la care parintii recurg pentru a cistiga ingaduinta profesorului. Astfel incit, de pilda, dintre bobocii anului I la Facultatea de Litere, mai mult de jumatate au medii peste 9 la romana, dar, luati la bani marunti, nu sint in stare sa articuleze o idee coerenta despre Cantemir sau despre Eminescu, in afara cliseelor cu care manualele le-au mutilat mintea. Ba chiar o mare parte dintre ei au mari probleme in a scrie corect, excelind in greseli ortografice sau gramaticale. Cind in anul I intilnesc o studenta care scrie senina, in mod repetat, "facu-se" si pune totul pe seama grabei din timpul examenului, ce mai pot spune? Doar ca nu avem coduri comune si ca respectiva ar trebui sa se reorienteze. A cui o fi vina? Ca ea, mititica, a avut note bune in liceu… Ba chiar si la bacalaureat s-a descurcat onorabil… Or, problema este ca la facultate vii sa te specializezi, nu sa te alfabetizezi. La noi s-a creat opinia idioata ca e rusine daca nu faci o facultate. Macar la fara frecventa… Ca doar ce mare lucru, platesti o taxa, mergi la citeva examene, unde, fireste, profii sint ingaduitori… si gata, are mama licentiat(a).
Bacalaureatul, in forma care se practica la noi de ani buni, reprezinta un simbol al invatamintului romanesc. Nu cred ca mai e un secret pentru nimeni obiceiul de a aduna acele contributii ale elevilor intr-un asa-numit "fond de protocol". Mda, protocolul presupune stringerea unor sume consistente, de ordinul zecilor sau sutelor de milioane, care sa asigure indulgenta membrilor comisiei. Luati la bani marunti de catre presa, inspectorii, functionarii Ministerului Educatiei se fac ca ploua, ca ei nu stiu, ca sint zvonuri mefiente etc. Mai organizeaza, de ochii presei, cite o ancheta si mai scot vreun tap ispasitor, cind minjirea aceasta a comisiilor este regula la bacalaureat.
Rezultatele? Consultati statisticile finale de promovabilitate si optimismul va va sufoca: in proportie de 90%, catindatii au luat bacalaureatul cu brio. Consultati si mediile si veti observa ce putine note de 6, de 7 chiar veti gasi: avem o tinara generatie de exceptie, ce mai! Pina si cei de la Scoala de arte si meserii sint toba de carte.
Si astfel, dosarul e gata! Nu mai au emotii junii nostri si din toamna ii avem studenti. Nu fac eu pe scepticul, majoritatea colegilor mei, cadre universitare, sint extrem de dezamagiti de nivelul studentilor, care scade vertiginos pe an ce trece. Exista, fireste, si imbucuratoarele exceptii, dar ce ne facem cu doar citeva cazuri de normalitate? Le pierdem si pe acestea in masa mediocritatii cu diploma? Mai ales ca, ulterior, s-ar putea ca sansele sa nu fie egale, ca doar stiti cum functioneaza orice concurs la noi, mai ales daca e la mijloc cine stie ce post dorit de multi: pile, relatii, spagi etc. Si astfel, ne vom mindri curind cu medici care nu prea stiu cum functioneaza aparatul respirator, cu profesori de romana care habar nu au ce a scris Stefan Banulescu, cu ingineri care viseaza sa fie poeti, cu avocati care nu stiu unde sa deschida Codul penal, cu economisti buimaciti, care isi cauta slujbe bine platite (ca doar de asta au facut ISE-ul, nu?), fara sa poata sa spuna concret ce se pricep sa faca s.a.m.d.
Ce a contribuit la aceasta stare falimentara a invatamintului romanesc? Faptul ca am traversat tot felul de reforme, ca fiecare nou ministru a venit cu ideile sale si a luat-o de la capat, ca s-au ivit ca ciupercile dupa ploaie tot felul de universitati, in orase care acum 15 ani abia de aveau 3 licee, care dau diplome pe banda rulanta si scot "specialisti" pe banda rulanta.
Marea criza a sistemului nostru educativ, care isi va arata rezultatele in curind, este ca intre specializarea scrisa pe diploma si pregatirea reala a absolventului unei facultati nu este, de multe ori, nici o legatura.