Un strigat pentru viata, domnule ministru!

Ultima perioada de timp a fost plina de evenimente in domeniul medical, precum inchiderea depozitelor de medicamente sau proiectul de lege elaborat in relatie cu organizarea, functionarea si practica in cadrul sectiilor de Anestezie si Terapie Intensiva, aspecte care m-au cutremurat prin consecintele care s-au simtit si se vor simti, daca lucrurile vor continua pe acelasi fagas. Am batut farmacie dupa farmacie in cautarea medicamentelor necesare, bucurindu-ma de fiecare data cind am gasit macar cantitatea minima necesara pentru membrii familiei, intrebindu-ma, totodata, vazind disperarea de pe chipul unor oameni pentru care aceste medicamente care lipseau erau vitale, ce s-ar fi intimplat daca dreptul la viata al cuiva drag mie ar fi legat de un astfel de medicament pe care, culmea (!), sa nu am posibilitatea sa il cumpar! Si lucrurile nu s-au oprit aici. M-am intilnit in zilele urmatoare cu un coleg, reprezentant medical extrem de sufletist, care nu mai stia incotro s-o apuce si de unde sa faca rost de insulina, pentru ca medicii dintr-un judet apropiat au apelat la el, disperati fiind si acestia, intrucit aveau patru come diabetice care necesitau insulina de urgenta!

Este inadmisibil, domnule ministru, ca viata unor oameni nevinovati sa fie pusa in pericol de astfel de situatii! Si este, de asemenea, inadmisibil sa dureze un conflict atita timp (trei saptamini) pina sa se ajunga la un numitor comun, timp in care unor pacienti le-a fost pusa viata in pericol, iar unii, din pacate, chiar si-au pierdut-o! Si prea putin conteaza daca pretentiile au fost sau nu justificate, sau banutii pe care i-ati socotit au rezolvat sau nu problema. Ideea de a lasa sa continue un eveniment cu consecinte atit de importante ar trebui sa va aduca macar o revizuire a opticii asupra a ceea ce inseamna viata si sanatatea si asupra dreptului si datoriei fiecaruia dintre noi, medicii, de a o proteja!

Problema proiectului de lege referitor la organizarea, functionarea si practica in cadrul sectiilor de Anestezie si Terapie Intensiva merge pe aceeasi directie in care economicul primeaza in fata umanului, criteriul propus de admitere a pacientilor in astfel de sectii fiind acela de beneficiu potential. Nu vor fi admisi in sectiile de terapie intensiva pacientii pentru care nu exista speranta de recuperare a unei calitati acceptabile a vietii. Proiectul a stirnit, dupa cum era si normal, reactii din partea corpului medical, reprezentantii acestuia afirmind ca o astfel de decizie incalca flagrant principiile eticii medicale, Codul Deontologic al Colegiului Medicilor din Romania si drepturile constitutionale ale romanilor, dind posibilitatea alunecarii facile pe o panta a abuzurilor. Exista medici care au afirmat ca povara de a decide daca vor trata un pacient sau nu sau daca-l vor accepta sau nu spre tratament, mai bine zis, este mult prea dificila, avind in vedere faptul ca nu toti se inscriu in statisticile promovate de ghiduri, unii au sanse mai mari decit cele estimate. Este inuman sa-i spui cuiva "Nu mai ai nici o sansa, du-te acasa sa mori, cu banii pe care i-am cheltui pentru tine am putea salva alte vieti".

In virtutea carui principiu am fi fortati sa actionam, domnule ministru? Al promovarii si apararii vietii si sanatatii? Vietii umane, desi are buget in Romania, nu-i puteti stabili pretul si nu o puteti privi strict doar prin prisma analizei cost – beneficiu, adica pe criterii utilitariste, de un extremism, in acest caz, greu de descris! Pentru ca, financiar vorbind, nu au iesit pasientele, deschideti portile catre euthanasie?

Totul s-a rezumat, de fapt, la a copia anumite modele din ghiduri existente in alte state si a le traduce si prelua in mod constiincios, fara a analiza daca Romania este sau nu pregatita pentru o astfel de situatie. Exista tari in lume in care pentru astfel de pacienti aflati in stari terminale se ofera alternativa ingrijirilor paliative in centre specializate (hospice-uri), in care beneficiaza de confortul vietii reziduale si de asistenta medicala paliativa; exista chiar o educatie in acest sens a pacientilor, multi dintre ei renuntind de buna voie la tratamente agresive in favoarea unei vieti reziduale linistite, decente, supravegheate medical. Se situeaza Romania la acest nivel? Le puteti oferi acestor pacienti aceasta alternativa? Sau, mai bine zis, prin acest proiect nu numai ca le anulati dreptul de a decide (incalcind un alt principiu etic fundamental – autonomia pacientului), mai mult decit atit, decideti in locul lor daca au sau nu dreptul la viata, atit cit le mai da Dumnezeu!

Ar fi momentul, domnule ministru, sa realizati faptul ca poate conduceti cea mai importanta institutie din aceasta tara, care ar trebui sa pretuiasca si sa apere viata umana, inainte de a o calcula, si sa nu-i desconsiderati pe cei care dau dovada de umanitate si isi doresc sa-si practice meseria intru acest deziderat!