Urari intirziate, dar cinstite

Ca tot omul, primesc si eu urari de sfintele sarbatori si de anul nou. E un obicei vechi cu urmari benefice. Macar in aceste momente (prea rare, din pacate!) ne gindim cu duiosie unii la altii si ne dorim cu maxima sinceritate tot felul de lucruri imposibile.

Ne uram, de-o pilda, sa raminem vesnic tineri si ferice. Sa ne iubim focos nevestele. Sa fim austeri. Sa nu ne ducem aproapele in ispita. Sa bem doar apa de izvor. Sa nu rivnim la femeia altuia. Sa mincam doar vegetale, ca Patriarhul (marar, telina, musetel, secara etc.). Sa spunem doar adevarul si numai adevarul. Sa recitim Biblia din scoarta in scoata. Sa pupam mina popii si obrajorii prezviterei. Intr-un cuvint, sa fim demni, cinstiti si veseli tot anul care va sa vie.

Desi anul care va sa vie a si venit, eu unul nu mi-am terminat inca urarile. Din prea plinul meu sufletesc as voi sa daruiesc si altora, cu ambele miini, tot ceea ce imi doresc si ei mie. Prietenilor, sa ma iubeasca etern, pe potriva lungii mele existente intinsa de-a lungul viitorimii. Dusmanilor, sa ma uite pentru vecie. Celor care ma urasc, sa moara de dragul meu. Intr-un cuvint, imi doresc ca iubirea sa propaseasca in univers, ca Amorul sa miste si sa conduca soarele si celelalte astre (citat apocrif din Dante Alighieri), iar fortele raului sa dispara. Sa zdrobim cu calciiul capul hidrei.

Urez politicienilor sa traiasca macar o zi precum oamenii saraci, iar oamenilor saraci sa traiasca macar o zi ca politicienii. Urez soferilor sa traiasca macar o zi ca pietoni pe trotuarele Iasilor, iar pietonilor sa traiasca macar o zi ca soferii. Urez muierilor artagoase sa traiasca macar o zi precum sotii lor, iar sotilor sa traiasca macar o zi ca muierile lor artagoase. Urez profesorilor sa devina inca o data elevi. Bunicilor sa mai fie inca o data nepoti. Soacrelor sa mai fie inca o data mirese…

Urez statuii lui Cuza Voda sa fie lustruita nu numai de 24 ianuarie. Urez Teatrului National sa fie restaurat complet in 2010. Urez Filarmonicii sa aiba parte de o renovare urgenta. Urez casei lui A.D. Xenopol sa ramina in picioare in pofida acestei ierni. Urez unei strazi din cuprinsul Iasilor sa primeasca numele de A.D. Xenopol. Urez, in fine, tevilor din urbe sa poarte doar apa de Timisesti, limpede, minerala si dulce ca la gura fintinii.

Urez anilor de criza sa aiba doar o zi: ziua sa fie cit ora, ora cit minutul si minutul cit clipa. Urez anilor de belsug sa aiba cite douazeci si patru de luni. Luna sa fie cit anul si anul cit veacul.

E posibil ca in urarile mele sa fi uitat ceva sau pe cineva. Acestora le zic, fara suparare, astfel: nu-i chip sa va suparati pe bietul urator. S-a straduit cit a putut. Daca nu v-a urat nimic de aceasta data, vor mai veni Ajunuri, se vor mai implini ani, va mai fi cu siguranta un prilej festiv. Vor mai exploda petarde chiar sub fereastra, cerul se va mai umple de stelele si fumul gros al artificiilor.

Veniti, fratilor, sa ne pupam in Piata Endependenti! Fiti sanatosi!