Caută 
4 MIN
Stiu, stiu, chiar prea bine: trebuie deschise cit mai multe paranteze, bagate cit incape apropouri, ba chiar, daca ar fi cu putinta, daca uzantele tipografice ar ingadui (pentru ca una e revista de specialitate, groasa, rivalizind ca pondere cu o carte in toata regula, si alta, vai, pagina de ziar, care se supune unui regim fulgurant de perceptie, reclama o prospectiune aproape instantanee, o panoramare ad-hoc); daca, zic, ar fi posibil, am impresia ca nici trimeterile la subsol n-ar avea cum sa fie superflue intr-o intreprindere ca aceea la care ma gindesc si despre care indata o sa fac vorbire. La asa-zisul scandal Plahatniuc ma refer. Care Plahatniuc? Pai, ala care, printr-o fina, s-ar zice chiar – in beneficiu de culoare – mefistofelica masinatiune, elaborata indelung si plasata exact si oportun, le-a "suflat" lui Victor Topa si Viorel (tot Topa, desi inca nu se stie cita filiatie se ascunde sub stratul usor burlesc al omonimiei), de la Victoria-Bank, tocmai – luati loc aici-asa (vorba, sa spun in treacat, era a lui Serban Cioculescu) si straduiti-va sa respirati egal – patruzeci de milioane de dolari. Pentru unul ca Bill Gates, desigur, e maruntis, moneda de buzunar. Pentru cine insa isi tine banutii in basmaluta (legata cu doua noduri, pentru mai multa siguranta: am vazut, iertare de pleonasm, cu ochii mei, duminica trecuta, la piata, in miinile uscate si noduroase ale unei batrine), suma e de cosmar. Patruzeci de milioane?! De dolari?!! Maiculita, draga… Dar stati asa: cine sint pagubitii? Pai…
Si parantezele, apropourile, trimiterile la subsol, divagarile utile ar continua mult si bine, cu zeci de mii de semne (cine foloseste curent Word-ul stie la ce ma refer), pe pagini intregi de ziar. Dar ce mai tura-vura: trebuie sa capitulez, franc, fara ezitarile de imagine si codirea, cica, de prestanta si sa spun pe sleau ca este, practic, imposibil sa inghesui intr-o boxa ca aceasta o "poveste" care, la Procuratura, ar ocupa, probabil, zeci bune de tomuri. Din Alfa Centaurului, privit prin ochean, recentul scandal politic din Republica Moldova e, fireste, de un plictis soporific, ca sa ma exprim mai clinic. Adica, la o asemenea altitudine, te poate lesne fura somnul sa auzi ca un oarecare afacerist din RM (tara cit un punct facut cu carioca pe degetul mic al lui Putin) i-a lasat pe mai multi lefteri, absorbindu-le biznisurile si ca, mai nou, cum se aude (in lipsa insa – crasa, ca asta este aici sicul – de dovezi) e seringa cu gologani pe care si-ar administra-o cind si cind Partidul Democrat. Sergiu Mocanu dixit, intr-o conferinta de presa. Cum care Mocanu? Acela care a fost, mai intii, cu Rosca, dupa care s-a dus la Tatuc, a facut, zice gura de sulf a breslei, sluj, ca Juju, catel tarcat, si Tatucul, nelipsit de un secret humor (pentru ca din militia sovietica – nu stiu cum o fi in asta nationala, draga – te pensionai fie cinic, la limita cu sadomasochismul, fie alienat mai mult sau mai putin discret), i-a aruncat un os impozant (Fiscul va fi stiind daca a fost si nutritiv): de consilier cu misiuni speciale.
Caci, da, la inceput a fost conferinta de presa a acestui individ iute placut generalului: cum ca, dragi alegatori, PD-ul – de care ne legaram carul de nadejdi, bla, bla, bla – ar ciuguli dintr-o mina oneroasa, care ar fi gituit in ultimii ani puzderie de afaceristi angelici, cu frica de Fisc si evlavie vizavi de Centrul Anticoruptie. Si ca Lupu – pe dulce cale de consecinta – n-ar fi tocmai imaculatul nostru ideal de sef.
Laolalta cu PD-ul – favoritul viitoarelor parlamentare (fiindca nu de amorul taclalelor s-a intilnit zilele trecute Voronin cu Nariskin, seful administratiei lui Medvedev: o convergenta a PCRM-ului se prevede, intr-o larga coalitie de stinga, daca nu musai neocomunista – un termen mult prea inflamant – atunci sigur filorusa) -, laolalta, zic, cu partidul lui Lupu in tocana livrata presei de Mocanu se regasesc infricosate institutii de stat – si tocmai asta scoate gilceava din banalul preelectoral. Am amintit de Centrul Anticoruptie. Urmeaza, punctual: Procuratura Generala si Judecatoria Economica. Sugestia de "guvernare politico-mafiota", cu vorba lui Nicolae Negru, din ultimul sau editorial ("Jurnal de Chisinau", 13 august 2010) e, deci, lesne perceptibila, mai cu seama ca nimeni din AIE nu se autosesizeaza deocamdata efectiv. Adica nu-i ia la intrebari pe cei in cauza, un initiaza anchete, nu incearca sa vada pe ce se bazeaza afirmatiile lui Mocanu. O reticenta cel putin bizara. Sa nu fi citit nimeni, nici macar Filat, cel scolit la Iasi, ca daca e tradare, s-o stim si noi? Cit de curind, in aceasta situatie, tacerea cam penibila a Aliantei va incepe sa capete ponderea unei complicitati. In orice caz, cum bine observa editorialistul, asa neelucidat, pus intre paranteze, ignorat in ciuda caracterului sau strident, scandalul nu foloseste deocamdata "decit numai comunistilor", cultivind repulsia fata de AIE. Si nu va trebui sa ne mire daca Mocanu se va dovedi, in cele din urma, fantosa stingii revansarde: jaratecul se ia intotdeauna cu miini straine, de preferinta cit mai servile…
