Vasile – craiul

Un vint rece ca gheata, anemic totusi, se straduia sa-i intre lui Vasile Popa pe sub palton, cu intentia clara de a-l beteji cu vreo pneumonie. Chiar daca Popa nu era un prost si se tot incheia la nasturi, totusi, insistenta vintisorului asta parsiv dadea rezultate. In plus, pantofii sai cu talpa foarte subtire au dat la pace cu zloata si Vasile batea mereu din picioare ca si cum ar fi stat descult pe o tabla fierbinte.

Cititorul s-ar putea intreba de ce oare Popa statea linga stilpul de pe trotuar, scaldat de o lumina chioara si pe unde nu era tipenie de suflare omeneasca. Si mai obsesiva ar fi devenit intrebarea de ce se uita asa de des la o fereastra luminata anemic pe dinauntrul unei camere dintr-o casa de pe strada Sarariei? Pentru cei care n-au liniste pina nu intra in viata intima a lui Vasile vom spune ca omul asta, la cei 45 de ani, era indragostit lulea de doamna Lorena. Desi era insurat si avea si niste urmasi, de cind a fost promovat sef de echipa, echipa in care activa si doamna Lorena, Vasile s-a apucat sa-si traiasca viata. Neplacerea a aparut din nepotrivirea de caracter, adica mai degraba potrivirea, deoarece Lorena intelegea si ea ca trebuie sa-si traiasca viata.

Acum, pe timpul acesta ciinesc, Popa era pus pe realizarea unui flagrant, adica s-o prinda asupra faptului pe Lorenuta si sa… Sa ce? Omul actiona pe secvente, fara a concepe o succesiune clara in desfasurarea flagrantului. Cu alte cuvinte, habar n-avea ce o sa faca dupa ce… o prinde asupra faptului. Acum regreta mult ca nu s-a imbracat corespunzator, dar n-avea cum sa stie ca azi chiar i se va ivi ocazia sa-i inchida gura Lorenei. Adica sa-i arate clar ca acuzele sale de pina acum se sprijineau pe adevarul gol-golut.

Pe straduta pustie mai apare un om care calca apasat si Popa se ascunde dupa o dubita parcata pe acolo. L-a recunoscut pe Arnautu, magazionerul. Un cutit ii intra drept in inima si-l face capabil de un impuls demential, acela de a baga si el un cutit intr-o inima. Sau, mai corect, in niste inimi.

Arnautu suna si Lorena ii deschide. L-a vazul pachetului, devine vesela si-l pofteste in casa.

– Adica, cum vine asta? Si celalalt?

Vasile era convins ca acolo, in camaruta aceea, se petrece o orgie si degeaba vintul incearca sa-l inghete, ca el pur si simplu ia foc.

Lumea sa nu creada ca Popa era un mototol. Nici vorba, mai degraba era ferm, decis si pus pe asasinarea in masa a populatiei din camera Lorenei.

Fara a ezita, inghetat fizic, dar si sufleteste, omul nostru, cu nasul rosu de frig, dar si de ura, suna nervos la intrarea casei, cuibusor de orgii. Lorena ii deschide, cam surprinsa de vizitator, cam sub influenta alcoolului si cam pusa pe harta.

– Ce cauti la ora asta?

– Ce cauta si ceilalti, inteapa asasin Vasile.

– Aa, poftim in casa, este marfa pentru toata lumea.

Cu o astfel de maciuca in moalele capului, gelosul ramine mut, buimac si intr-o pozitie de imbecil.

– Esti inghetat, intra mai repede!

In camera erau Arnautu si un necunoscut, asezati la o masa. Trei pahare cu vin, citeva prajiturele si in rest doar chestii femeiesti prin odaie.

– Mai vorbim, spune  necunoscutul, luind o pozitie de asteptare.

Jenati putin, cei trei barbati aveau in scafirlii ginduri complet diferite. Nici unul n-avea de gind sa ciripeasca framintarile personale si au devenit muti.

Un observator atent ar fi remarcat ca doar unul din cei trei era preocupat de sex. Singurul care ar fi poftit si ceva singe, ceva capuri sparte si chiar o Lorena strinsa de git. Dar nu de tot.

Arnautu si necunoscutul se pregatesc de plecare, dar Vasile sare la ei si cere lamuriri.

– Sinteti amantii ei? intreaba rinjind furios.

Cei doi izbucnesc in ris si, cum gasesc plauzibila aceasta ipoteza, confirma moale:

– Daca asa credeti dumneavoastra…

– Pai, nu se vede?

– Se cam vede, ride necunoscutul.

– Tu ce zici? se adreseaza Lorenei.

– Ce sa zic? Arnautu parca n-are nici o sansa.

– Dar asta? se repede Vasile.

– Eu stiu? Nu m-am decis.

La asa raspunsuri Vasile nu s-a asteptat. In sinea lui simtea o usurare imensa: deci nu s-a consumat fapta. Partea creierului ocupata cu gelozia i-a inhibat toata scafirlia. In plus, Lorena arata vadit care era locul lui in inima sa. Una cu alta, dezastrul nu avea proportiile pe care le-a prognozat cind era in strada.

Vasile a acceptat sa faca nenumarate concesii in relatia lui cu Lorena. Ce parea aproape la mintea cocosului pentru toata lumea, lui Vasile i se parea ca chestia asta mai avea nevoie de unele dovezi certe.

Dominat total de Lorena, slab ca dracul, obosit ca un miner la iesirea din sut, cu ochii mati ca de peste fiert, Vasile devenise total lipsit de vigoare si parea o umbra a celui care era inainte de a fi sef.

In plus, si-a schimbat total filosofia vietii si pretentiile sale au scazut la zero.

– Ei, Vasilica, te cam birfeste lumea, ii spune seful sau.

– Cu ce, sefu’?

– Pai se spune ca asa si pe dincolo, ca nu-i prea cheie de biserica.

– Stii, sefu’, decit sa maninci un r…t singur, mai bine o prajitura cu altii.

Seful ride cu pofta, comentind rautacios:

– Daca tu crezi ca-i prajitura…

Seful, care gustase si el din „prajitura", ca mai toata lumea, avea alte pareri, dar era un om discret si nu-si etala aprecierile pe fata.

Publicitate și alte recomandări video