Viata mea sexuala

Viata mea sexuala se numeste spectacolul semnat Cornel George Popa (scenariul si regia), pus in scena la Teatrul National din Iasi in stagiunea 2005-2006, inca prezent in stagiunea 2010-2011, ce tocmai s-a incheiat si, cel mai probabil, de regasit si in stagiunea urmatoare. Dupa sapte ani, in mod surprinzator, acest spectacol inca atrage publicul iesean in sala studio a Teatrului National. Anul acesta, piesa de teatru „Viata mea sexuala" a fost transpusa si pe pelicula cinematografica, intr-un lungmetraj omonim, lansat in cinematografe incepind cu 29 aprilie 2011, prin care Cornel George Popa debuteaza ca regizor de film. Din distributia spectacolului de teatru fac parte actorii: Doina Irina Radutu Codreanu (Dorina), Doru Aftanasiu (Marcel), Liviu Manoliu (Tanase), Constantin Avadanei (Costache), Dumitru Nastrusnicu (Gelu), Brindusa Aciobanitei (Mimi), Nicolae Ionescu (Aurelian). In ceea ce priveste distributia filmului, ii amintim pe: Cristina Florea, Vlad Zamfirescu, Gabriel Spahiu, George Alexandru si Magda Catone.

Cred ca rezistenta acestui spectacol se datoreaza in primul rind actualitatii mesajului. Ce sanse dam unei femei, astazi, de a-si permite luxul demnitatii, libertatii, onestitatii cu sine si cu celalalt? Prinsa intre doua realitati sociologice contradictorii (prima – raportul numeric in crestere dintre barbati si femei va ajunge curind de un barbat la sapte femei; a doua – in 2019, in Romania numarul barbatilor la virsta casatoriei il va depasi pe cel al femeilor), femeia trebuie sa faca alegeri, dincolo de datele conferite de statistici.

Protagonista acestui spectacol este o visatoare incurabila, ce refuza sa se adapteze vremurilor. Lucreaza intr-un sex-shop si are un copil din flori, cu toate acestea e convinsa ca atunci "cind doi oameni fac dragoste, Dumnezeu este acolo". Viata ei e un tren in deriva, care s-a oprit iremediabil. Insa pentru ea speranta este inca prezenta: "Poate ca cineva il va gasi in pustiu si-l va repune pe sine". Numarul barbatilor inutili care roiesc in jurul ei nu fac decit sa-i dea noi garantii pentru o singuratate liber asumata: tatal copilului, actualul patron, inexistent in viata ei ori a familiei ei; un admirator grotesc, client al sex-shop-ului; un coleg de serviciu si bun amic, ce poate fi luat doar in gluma atunci cind ii face avansuri.

Actiunea din spectacol e intr-un plan secund, in centru regasindu-se situatia acestei femei. Viata mea sexuala e o comedie cu destule momente de efect, in urma careia nu pleci din sala cu mai multe certitudini, ci, mai degraba, cu si mai multe intrebari. Cum poate fi aceasta femeie singura cind atitia barbati se ofera sa o ajute? Dar cum sa-si permita compromisuri si cu ce riscuri atit timp cit este lucida? E uneori mai bine sa te multumesti cu putin doar pentru a nu fi singura? Asta presupunind ca ai putea ramine oarba la insistentele nesarate ale unui admirator incolor si inodor, ale carui manifestari lacrimogene te lasa complet rece? Sau ai putea sa-ti calci pe demnitate si sa imparti un barbat cu altcineva, facindu-te ca ai uitat ca acel barbat apartine, de fapt, altcuiva? Sau sa dai curs propunerilor unui coleg sau amic cu care te intelegi bine, chiar daca nu l-ai putea privi niciodata ca pe un barbat ori ai putea ajunge sa-l vrei doar din orgoliu sau doar ca sa nu ramii singura?

Intr-un fel sau altul, femeile au invatat arta compromisului. In acest mod, ele au ales sa nu impartaseasca soarta protagonistei din „Viata mea sexuala", raspunzind "da" la una dintre intrebarile de mai sus. Insa a nu fi singur in ochii societatii nu umple vidul din viata unui om. Iar daca alegi singuratatea in doi, devii responsabil atit pentru tine, cit si pentru celalalt. Or, nimic nu poate fi mai apasator decit chinul ca cineva a renuntat la libertatea sa pentru o singuratate pe care nu a ales-o. Si acum nimic mai greu decit sa redai libertatea unui om care, odata ce si-ar redobindi-o, asemeni unui copil ramas orfan, oricum nu ar mai sti cum sa faca uz de ea.