Viitorul apartine Asiei (I)

Cred si eu ca istoria umana este istoria unei succesiuni a civilizatiilor. Civilizatia poate fi definita in multe feluri. "Eu as defini civilizatia in termeni spirituali. Eventual, s-ar putea defini ca o tentativa de a crea o stare a societatii in care intreaga umanitate ar putea trai laolalta si in armonie precum membrii uneia si aceleiasi familii. Este, cred, telul spre care tind inconstient, daca nu constient, toate civilizatiile cunoscute pina acum" (Arnold Toynbee – Istoria). Suna idealist-globalist. Alti autori, cum este A.N. Whitehead, considera ca o civilizatie se distinge printr-o anumita conceptie cosmologica, iar C. Dawson sustine ca "in spatele fiecarei civilizatii exista o Viziune", ceea ce inseamna un sistem de credinte despre om si destinul sau, despre Univers, sensul vietii si al mortii etc. O viziune ofera un sens.

In lumea de astazi coexista, mai mult sau mai putin fericit, patru mari civilizatii: civilizatia occidentala, cea islamica, cea chineza si cea indiana. Dominanta este cea occidentala, in frunte cu S.U.A. Dar pentru cit timp? Deja ea a intrat in faza descendenta, iar oamenii nu mai cred ca alternativa la ordinea americana este haosul. Restul lumii nu are teama sa experimenteze variante alternative, care sa ofere o noua ordine legitima, progres, demnitate umana si sens.

Potrivit revistei Foreign Policy, noiembrie/decembrie 2008, cinci mari idei au stat la baza dominatiei occidentale:

* Pacea este mai buna decit razboiul;

* Hegemonia, cel putin in forma ei benigna, este mai buna decit echilibrul puterilor;

* Capitalismul este mai bun decit socialismul;

* Democratia este mai buna decit dictatura;

* Cultura occidentala este mai buna decit orice altceva.

Pe fondul acestor idei, democratia occidentala a inspirat oamenii din intreaga lume, facindu-i sa-si modifice relatia lor cu autoritatea politica. In ce-i priveste, americanii inca mai cred ca cele cinci idei sint valabile. Dar ele nu mai reprezinta regulile solide si sanatoase din secolul trecut. Provocarea e majora. Sint astazi mai multi jucatori care joaca la mai multe mese pentru a stabili si pune in balanta centrii de putere. Iar, desi unii jucatori cintaresc mai greu, numarul celor care conteaza este mai mare ca niciodata.

Legitimitatea politica este o functie a performantei. Din acest punct de vedere, dupa Administratia Bush, era americana a lui "Fiti ca noi!" nu se va mai intoarce. Americanii insisi se intreaba "Cine sintem?", intrebare devenita titlul unei carti a lui Samuel Huntington, cel cu Ciocnirea civilizatiilor, carte ce seamana bine cu Mindra lume noua profetita de Aldous Huxley acum 70 de ani. Statele Unite se confrunta intr-o competitie globala a ideilor, ale carei reguli nu mai sint cele trasate de Carl von Clausevitz. Iar competitia e deschisa, desi americanii refuza sa recunoasca faptul ca participa la ea de pe pozitii egale cu alti competitori, chiar daca unii sint mai mici. Acestia, chiar daca sint tot mai putin state si tot mai mult organizatii sau retele, nu s-ar fi putut niciodata confrunta cu Statele Unite in mod direct, dar au devenit subversive, producind initiative disturbatoare privind nuclearizarea, armele chimice sau biologice. Sau, in domeniul energiei, companiile petroliere nationale detin acum, spre deosebire de trecutul apropiat, peste trei sferturi din rezervele cunoscute de petrol ale lumii, ceea ce reprezinta o rasturnare radicala de situatie. Noii competitori sint mai curind retele, iar in lumea musulmana mai cu seama corpul acestor retele au devenit noi "state". Ceilalti competitori au puncte tari si puncte slabe, dar ei vor concura cu S.U.A. de la egal la egal.