„Vinatoarea de vrajitoare”

Economist cu reputatie internationala (a predat la universitati din Paris si New York), Florin Aftalion investigheaza, de un deceniu incoace, problematica „razboiului rece”. A tiparit, in 2003, o carte despre „afacerea Rosenberg”, iar acum publica, tot la editura J.C. Lattès, volumul Alerta rosie in America. Dl Aftalion este, din pacate, putin cunoscut la noi, in anumite cercuri culturale romanesti avind mai mare trecere delirul scientisto-filosofic al lui Basarab Nicolescu. Cele doua carti mentionate mai sus sint pasionante si ar trebui traduse cit mai curind. Alerta rosie in America este o istorie a modului in care a fost perceput comunismul in Statele Unite si a afacerilor de spionaj (e vorba, fireste, de spionii sovietici si de agentii lor) din anii ’40 si ’50. Din capul locului, Florin Aftalion arata ca americanii au fost, in mai multe rinduri, incapabili sa-i condamne pe spionii sovietici si pe colaboratorii lor, pentru simplul motiv ca eficienta operationala a serviciilor secrete era contracarata de legile democratiei americane si de respectul pentru drepturile omului. Statele Unite n-au putut sa combata subversiunea sovietica, asa cum, din motive apropiate, n-au fost in stare sa previna terorismul islamic (un agent al FBI intrase, in iunie 2001, pe o pista ce ducea la un grup de teroristi banuiti de a apartine organizatiei lui Bin Laden, dar superiorii agentului au inchis ancheta, pentru a menaja sensibilitatea musulmanilor americani…).
Istoria spionajului sovietic in SUA e lunga si complicata. Partidul comunist american s-a pus de la bun inceput in slujba Kominternului: el, partidul, isi propunea nici mai mult nici mai putin decit distrugerea sistemului politic si economic american. Pozitia oficiala a partidului s-a schimbat insa de mai multe ori, in functie de cum batea vintul: una spuneau comunistii americani dupa pactul dintre Hitler si Stalin, alta propovaduiau dupa ce URSS a devenit aliatul Statelor Unite. Oricum ar fi, partidul a fost prima pepiniera de colaboratori ai spionajului sovietic. Moscova infiltrase o sumedenie de agenti, fie cu acoperire legala (functionari ai ambasadei), fie constituind o retea paralela din agenti intrati cu acte false pe teritoriul american. Aceste retele au operat prin doua metode principale: „intoxicarea” anumitor medii (cum ar fi cetatea filmului, Hollywood) si recrutarea de colaboratori care lucrau in domenii-cheie, administratie, banci, institute de cercetare (cazul sotilor Rosenberg, care i-au tinut la curent pe sovietici cu fabricarea bombei atomice).
Florin Aftalion reconstituie, cu exemplara rigoare, mai multe „afaceri”, odinioara celebre – astazi uitate. Afacerea Krivitki, colonelul sovietic care in 1938 se refugiaza in America si dezvaluie intentiile ascunse ale Kremlinului. Nu i se da atentia cuvenita, presedintele Roosevelt avea incredere in sovietici si in prietenul sau Stalin! (Krivitki a fost gasit „sinucis” in 1941). Afacerea Elizabeth Bentley, care se auto-denunta ca spioana sovietica, dar revelatiile ei ramin practic fara urmari din cauza ca nu a putut furniza probe „materiale”. Afacerea Judith Coplan, alta spioana (dar care nu facuse mea culpa, precum Bentley), al carei proces se impotmoleste in niste vicii de procedura. Faimosul grup de la Cambridge – Burgess, MacLean, Philby, Blunt; nu mai putin faimosul Alger Hiss, super-spionul din Departamentul de Stat, dovedit vinovat, condamnat la cinci ani inchisoare (a stat doar vreo trei si ceva), devenit in anii ’60 un erou pentru noua stinga americana. Afacerea Rosenberg, bineinteles: cei doi soti sint condamnati la moarte si executati, in pofida unor uriase miscari de protest din lumea „progresista”, miscari orchestrate de la Kremlin. Infiltrarile comuniste la Hollywood: mai multi regizori si scenaristi refuza sa recunoasca apartenenta lor la partidul comunist (desi acesta avea existenta legala!). Comisia initiata de ambitiosul senator McCarthy, care isi propune sa deconspire agentii sovietici, dar care, din cauza ca senatorul cam sare peste cal, obtine efecte opuse celor scontate. Atunci, in jurul anului 1950, a circulat intens formula „vinatoare de vrajitoare”, lansata de comunisti si de cei care pretindeau ca apara valorile democratiei. Numai ca, asa cum s-a confirmat cu prisosinta mai tirziu, comunistii americani erau chiar comunisti, spionii chiar spioni. Esecul lui McCarthy a avut consecinte nefaste: „anticomunismul” a devenit o eticheta infamanta, iar legendele despre „persecutiile” la care au fost supusi intelectualii „progresisti” americani au continuat sa circule, arata Florin Aftalion in concluziile admirabilei sale carti, pina in ziua de astazi.
Nu intimplator, duminica trecuta, Ion Iliescu denunta vehement (aidoma generalului Plesita si colonelului-deputat Merce) „vinatoarea de vrajitoare”: fostul presedinte dovedeste, o data in plus, ca ramine fidel principiilor internationalismului proletar.