Vox populi, intre valoare si notorietate

Avem asa: academicianul Constantin Ciopraga, istoricul Alexandru Zub, filosofii Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu, pictorul Traian Mocanu. Apoi: actorul si regizorul Sergiu Nicolaescu. Mai departe: poetii Adrian Paunescu si Grigore Vieru, scriitorul Aurel Karetki. Si: actorii Victor Rebengiuc si Maia Morgenstern, scriitorul Mircea Cartarescu, regizorul Liviu Ciulei. Si: academicianul Constantin Ciopraga, profesorul Gavril Istrati, profesorul Alexandru Husar. Mai departe: regizorii Liviu Ciulei si Sergiu Nicolaescu, poetii Dumitru Matcovschi si Grigore Vieru, indragitii interpreti de muzica polulara Irina Loghin, Ion Dolanescu. Apoi: artistii Florin Piersic, Margareta Pislaru, Mirabela Dauer, Cornel Constantiniu, Doina Spataru, Angela Similea. Si: poetul Nichita Danilov, marii oameni de cultura Grigore Vieru, Emil Brumaru, Adrian Paunescu, Ana Blandiana, Ileana Malancioiu, Grigore Lese, Alexandru Mica, Sofia Vicoveanca, Constantin Codrescu, Alexandru Repan, Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinica, Petrica Ciubotaru, Emil Coseriu…

Ce credeti, ce au in comun toate aceste nume mai mult sau mai putin cunoscute, cum au ajuns toti acesti artisti, actori, cintareti, poeti, regizori, scriitori etc. laolalta? E simplu: prin vocea poporului, in cazul de fata: a opt ieseni cu virste intre 29 si 78 de ani. Intrebati, pentru Ziarul de Iasi (05.12.08), ce sugestii ar avea pentru proiectul "Zidul personalitatilor", initiat de poetul si publicistul Nichita Danilov, directorul Casei de Cultura "Mihai Ursachi", impreuna cu artistul plastic Felix Aftene, vox populi a propus numele de mai sus. Purtatorii acestor nume sint candidati propusi pentru "eternitate" prin montarea pe zidul marilor oameni de cultura a unor placi cu miinile lor turnate in bronz.

Desigur, o mica ancheta pe strada nu are nici macar valoarea unui sondaj (care si el are gradul sau de relativitate), reprezentativitatea celor opt ieseni nu poate fi decit minima, dar tot indica ceva ce pare sa fie "norma" anilor postdecembristi: anume, o mare confuzie valorica. Fie ca-i vorba de evidentieri/premieri oficiale (ale breslelor, din partea statului sau a urbei), fie ca-i vorba de proiecte gen "Zece pentru Romania" (Realitatea TV), notorietatea publica pare sa bata mai mereu valoarea culturala a personalitatilor (pro)puse in discutie! Altfel, sint convins ca daca era iesean, si mult prea putin venerabilul academician Constantin Balaceanu-Stolnici (nume de cod "Laurentiu") ar fi putut ajunge sa fie propus de omul de pe strada pentru a fi "eternizat" prin miinile-i in bronz! Spun asta, deoarece nu mica mi-a fost mirarea cind am vazut acum ceva vreme un material din Evenimentul zilei despre Bucuresti si sentimentele bucurestenilor fata de orasul lor, in care a fost solicitat sa-si spuna parerea si marele iubitor al Bucurestilor Balaceanu-Stolnici, de parca nici nu turnase vreodata pe cineva, nici solda nu luase pentru asta! Vreau sa spun: degringolada valorica are, din pacate, mai totdeauna, si o conotatie etica, iar presa pacatuieste si ea prin perpetuarea nediferentiata a notorietatii unor personalitati/persoane controversate sau de-a dreptul compromise, oferindu-le acestora un tratament marca Nufarul mai mult sau mai putin dezinteresat!

Apropo de Iasi si ieseni: ati numarat cite personalitati iesene au fost nominalizate? Opt, ba nu: noua!? Putine? Nu sint un sustinator nediferentiat al patriotismului local, dar parca pina si aceasta saracie in nume locale spune multe despre felul cum "capitala culturala" Iasi isi cunoaste si trateaza personalitatile. A, a luat Cristian Mungiu anul trecut Palme d’Or la Cannes, cel mai prestigios premiu de film dupa Oscar? S-a si uitat in tirg. Si poate ca prea putini i-au vazut filmul, iar dintre cei care l-au vazut, iarasi foarte putini l-or fi considerind realmente bun…

Ce-ar mai fi de spus? O explicatie pentru aceasta stare de fapt exista, totusi: dupa 45 de ani de comunism, Romania nu putea decit sa treaca din faza unor ierarhii pietrificate de-a lungul acelor ani la o mare reasezare, iar reasezare (inclusiv moral-valorica) fara o prealabila mare degringolada pare-se ca nu exista! Intrebarea este: cam citi ani trebuie sa mai treaca pina sa se reaseze Romania? Cinci? Zece? Sau inca douazeci – ca sa se faca biblica cifra patruzeci?…