Vuvvvuzeleleee!

De citeva saptamini, oameni buni, sint cu nervii in pioneze, imi sare tandara din te miri ce, m-am certat cu amicii si inamicii si as fi avut curaj sa ma rafuiesc, pentru prima data, si cu soacra, daca n-ar fi strins-o Dumnezeu la El. Cauza? Vuvuzelele! Mi-au facut creierii terci, fleasca. Cind deschid televizorul sa ma uit la fotbal si vad cite-un negru urit cu spume, suflind in tavuica ceea si hlizindu-se cu gura ca un papusoi curatat prost la dezghiocator, imi vine sa fac ca-n bancul cu Funar si apartheidul: sa-l string de git, sa-l tip in apa si sa urlu la el: „Mama ta de bozgor!".

Si, uite asa, de la un timp nu mai fac nimic, nu mai scriu nimic, sint in deces lingvistic, cogitatiile mele sint tot mai baligoase, reflectez la soarta gindacilor de balegar, imi pun problema capitala unde se duc mustele cind ploua… si frec menta. Nevasta-mea mi-a zis ca ce-s eu barbat ori snop de paie? Iar eu, dupa ce-am spart trei pungi de seminte si am baut o putinica de moare de varza, ca-mi plesnea capul de vuvuzeala, i-am spus ca oi fi eu snop de paie, dar nici ea nu mi-e vreo Angela Merkel. Na! Super jalea, ce mai!

Dar culmea e ca placerea asta de a sufla in tagea numita vuvuzea a contaminat si pe europeni. Am vazut turme de olandezi, de italieni, de nemtalai plini de bere, nescosi din starea de primate, suflind in… Doamne iarta-ma, ca era sa mai zic una. Toti aveau, fratioare, o inocenta originara, senina, vecina cu seninatatea bovinei care trece agale strada, sfichiuind cu coada imbaligata spre cirnatul de masini din spate. Ce bine e, Doamne, sa fii eliberat de indoielile inteligentei! Bine a zis cine a zis ca prostia progreseaza direct proportional cu progresul civilizatiei, ea nu se diminueaza. Dupa cum vedeti, globalizarea se face de sus in jos, de la desteptaciune spre prostie. E o globalizare a prostiei.

Pe de alta parte, vuvuzelele m-au mai lecuit oleaca de acea dimensiune identitara esentiala pe care o avem ca romani: aceea a inferioritatii noastre structurale, funciare. Vazind atitia imbecili vuvuzind in Africa de Sud, o bruma de speranta mi-a inflorit in suflet: poate ca nu sintem asa de handicapati istoric, asa de in margine de lume, asa de amenintati de toti, sireacii de noi, asa de aprioric resemnati ca ciobanul retractilic si mioritic? Judecind dupa razboaiele trecute cu petarde de la sfirsit de an, putem conchide ca imbecilii nostri (cu petarde) nu-i intrec pe imbecilii lor (cu vuvuzele). Imi amintesc cum treceam pe strazile Iasilor pe 3-4 ianuarie ca dupa un razboi planetar: resturi de petarde fumeginde artificii si alte pocnitori (pocni-le-ar ochii!), boritura… si ii multumeam lui Dumnezeu ca in mare mila Lui m-a facut sa ramin in viata inca un an, nu m-au calicit bandele juvenile, nu mi-au spart timpanele. Dar, iata, noi am rezolvat problema (traiasca politia romana!), pe cind aia cu vuvuzelele…

Asa ca am dat sonorul la minim, oricum fotbalistii dorm in izmene si asa. Solutia cu sonorul la minim e buna si atunci cind televizorul vomita pe Maimuteanca, pe Piticul Utecila, pe Motanul Felix si emanatii sai. V-o recomand. Sau puteti citi ziare. Sint si stiri bune. De pilda, am citit ca Adrian Copilu’ Minune a fost primit in masonerie. M-a binedispus stirea asta, adica, ce zic eu, m-am cracanat de ris. Inchipuiti-va numai piticania Mare Maestru, purtind insemnele distinsei si lugubrei indeletniciri, la ceremonia de primire. Marele Maestru Adrian Nastase (mai vechi in comicaria asta snoaba cu staif dimbovitean), in atmosfera solemna, de ingropaciune, il intreaba pe  Piticu’ Inalt Frate: „De ce ati binevoit sa faceti parte dintre Inaltii Frati ai Prea Inaltei Fratii?". „C-asa a vrut muschii mei, mincati-as. S-aveti si hartisti de cintare, neamule!".