Yoga puterii

Exista carti care te hranesc ani de zile, care te transforma, carti fundamentale. Asa este eseul Yoga puterii, al eruditului autor italian Julius Evola, discipol al lui Nietzsche si Tristan Tzara, caruia ii mai datoram si alte lucrari remarcabile despre hermetismul medieval, Traditia hermetica, din care s-au nascut, in opinia mea, stiinta si societatea moderna, incepand cu Renasterea, continuand cu Reforma, societatile secrete si revolutiile moderne (Humanitas, Bucuresti, 1999), Misterul Graalului (Humanitas, 2008), sau Metafizica sexului (Humanitas, 2006). Evola este un uomo universale: pictor, futurolog, poet, teoretician al artei, filosof, ezoterist s.a. Viziunea sa este una antimoderna, antiprogresista, antimaterialista, traditionalista si nonconformista.

Eseul de fata, tradus de profesorul iesean Dragos Cojocaru si beneficiind de o onoranta prefata de Marguerite Yourcenar, a aparut tot la Humanitas, in 2011. Lucrarea dezvolta, cum apreciaza academiciana franceza, o "psihologie a profunzimii", cu radacini metafizice, o psihologie sacra, a tantrelor hinduse, in genul prefetei scrise de Jung la Bardo Thodol. Impotriva rationalismului totalitar al modernitatii, aceasta carte ne reda posibilitatea de a adera la propriile noastre mituri si rituri. A trebuit sa revizitam India pentru a reface ceea ce in Occident a distrus epoca moderna, in primul rand legatura dintre suflet si corp, antitetica in modernitate si care a rezolvat antiteza prin negarea sufletului. O revenire in aceasta privinta era fiintial necesara.

Evola ne invita, prin prezentarea spiritualizata a tehnicilor tantrice, la o redescoperire a seninatatii interioare care, precum suprafata unui lac linistit, sa poata sa reflecte. Mistica crestina spune acelasi lucru. Metoda tantrica insa, spre deosebire, nu este etica, ci e psihologica, nu trateaza despre virtuosi, ci despre forte si energii. De fapt, Proust observa surprinzator ca virtutile sunt, in primul rand, energie, desigur incarcata emotional. Yoga tantrica si metafizica ei provin insa din hinduism si partial din buddhism, dintr-o conceptie in care toate se inlantuie ipso facto, iar toate excesele de forta se intorc impotriva celor care le genereaza. 

Evola este pasionat de puterea pura, fiind acuzat de fascism. In acest scop, el cauta si transmite esentialul experientei tantrice tibetane, cu numai cativa ani inainte ca Tibetul sa fie ocupat de chinezi. Ca si Malaparte, Evola se dezvaluie ca un intelectual cu o formatie mai curand germanica, in admiratia lui Friedrich al II-lea. O alta lucrare a sa se numeste Revolta impotriva lumii moderne, titlu care vorbeste de la sine, dar care a facut ca lumea academica sa-l izoleze. Visul sau de putere aristocratica si sacerdotala devine suspect, ducandu-l intr-o zona periculoasa, magica. Aviditatea aproape morbida in privinta puterilor supranaturale il va impinge spre rasism.

Altminteri, avem a face cu un erudit de geniu, cu capacitati exceptionale. Ce este iarasi ciudat, pentru cineva care prezinta Tantrele (Tratatele) indiene, mi se pare faptul ca nu vorbeste nimic despre reincarnare – pare sa nu creada in ea – si nici despre stingerea Eului. Cartea poate fi o simpla tema de studiu dar, citita atent, ne poate invata multe din cele necesare pentru dobandirea unor puteri si activarea unor energii ce pot, corect folosite, aduce mult bine in viata cotidiana, in economie si in societate, in cuplu etc., depasind samsara, sau "fluxul nesemnificativ al perenei dureri existentiale".  

Autorul pledeaza pentru "gandirea libera de simturi", pentru "a se inceta sa se mai faca filosofie", pentru asceza ca drum al realitatii, pentru experimentarea lumii ideilor-forta. El poseda un soi de "magie imaginativa", dincolo de gandirea reflexiva cu care e obisnuit cititorul occidental. Vehiculul noetic al acestei invataturi este dificil de realizat. Autorul exerseaza trecerea de la gandirea logico-discursiva eminamente cerebrala, la un tip de gandire "cu inima", intuitiva si identificativa. Se produce o veritabila metanoia, ce asigura trecerea catre cunoasterea intuitiva prin identitate. Evola tinde catre o cunoastere care sa mearga dincolo de aceasta lume fenomenala a aparentei, demers intru care conceptele filosofice si teoriile stiintifice nu ajuta, pentru ca nu fac decat sa desacralizeze lumea, sa o incremeneasca in fantasmele exterioritatii, valorizand cel mult emotiile estetice.

Nivelul superior de cunoastere spre care tinde Evola este unul al jocului Absolutului, cu puterea sa, in care existenta se identifica cu cunoasterea, subiectul cu obiectul, Eul cu non-Eul. Potrivit opusului tantric, identificarea fiintarii cu cunoasterea nu este o simpla formula teoretica, ci presupune experimentare la toate nivelurile constiintei, de la gandirea pura la limita si limitarea materiei, constiinta ce izvoraste tocmai din identitatea dintre subiect si obiect, "fulguratie pura in vidul noetic", a carei amintire Occidentul a pierdut-o si pe care se intemeiaza intreaga economie a Eliberarii, a desprinderii de necesitatea implacabila a mortii si renasterii. "Muscatura dragonului nu se va inchide", spune o veche zicala daoista.

Iulius Evola se adreseaza celor putini care incearca sa "urce muntele", tinzand intru desavarsire (siddha), celor care incearca sa devina zei. Pentru ca, asa cum spune preceptul vedic: "Numai zeul il poate adora pe zeu".