Caută 
4 MIN
Vineri, 12 decembrie, a avut loc, in transmisiune directa pe postul Realitatea TV, decernarea premiilor si trofeelor Zece pentru Romania. Inainte de a comenta rezultatele, citeva consideratii pe marginea credibilitatii unui astfel de proiect se impun. In primul rind, organizatorii s-au straduit sa ne asigure ca au existat criterii bine delimitate si ca sondajele de opinie au satisfacut toate exigentele necesare. In astfel de conditii, firesc ar fi sa credem ca avem tabloul cel mai credibil al elitelor.
Printre premisele initiativei, pe site-ul oficial, sint inscrise si urmatoarele: "Anul 2007 are toate sansele sa ofere proiectului Zece pentru Romania notorietate in constiinta publica. Daca in primul an a fost privit ca un experiment, anul trecut proiectul a marcat primul pas catre consecventa, stabilitate si continuitate. Zece pentru Romania are nu numai conotatiile unei mari cercetari sociologice realizate la nivel national, cu reprezentativitate pentru populatia Romaniei. Zece pentru Romania, prin continuarea sa, tinde sa impuna in societatea romaneasca ideea de valoare si elita, in defavoarea notorietatii care guverneaza in general perioadele tulburi sau tranzitorii ale istoriei". Bun, peste prima parte putem sari cu usurinta: bla-bla-ul mediatic obligatoriu, pe care probabil nici organizatorii nu il cred. Ceea ce merita discutat este ultima afirmatie, care, din tonul redactarii, incearca sa se impuna ca certitudine, ca lucru de la sine inteles. Altfel spus, vrem, nu vrem, poporul si-a numit elitele, poporul se recunoaste in acesti oameni, poporul si-a spus voia, poporul nu poate fi contrazis. Convenabila situatie pentru unii! Dar, ma rog, el, poporul, de unde se informeaza? Voteaza sau isi da cu parerea in cunostinta de cauza sau se orienteaza tocmai dupa… notorietatea numelor care i se propun? Pentru ca, nu avem cum sa nu observam, toti oamenii din capul listei apar foarte frecvent la televizor. Altfel de unde poate sti cetateanul obisnuit cit de bun om de afaceri a fost, in anul care aproape s-a scurs, Gigi Beeeecali? Sau Ilie Nastase, pe care nu prea il vedeam in acest clasament. Si inca ceva: oare chiar trebuie sa credem ca Dan Diaconescu este nu numai un jurnalist, dar si un analist politic mai bun decit, sa spunem, Robert Turcescu? Nu, minima inteligenta ne confirma ca el este un tip lipsit de orice sarm, manipulat de cei care il platesc; a devenit cunoscut pentru ca a impus acest gen imund al televiziunii de nisa, care cultiva scandalul, prostul gust, vulgaritatea. Nici nu cred ca este un jurnalist, cu atit mai putin un analist politic. Merg la alte categorii si (ma) intreb: oare sint Alexandru Arsinel si Stela Popescu ori Stefan Banica Jr. actori mai buni decit Gheorghe Dinica? Sau decit altii, nenominalizati, precum Marin Moraru, Victor Rebengiuc, Stefan Iordache? Da’ de unde… Si atunci cum am putea sa dam crezare acestui clasament? Cum am putea sa credem ca acestea ne sint elitele? Corect ar fi sa conchidem ca e vorba de cei mai mediatizati, nu de cei mai buni.
De fapt, cred ca astfel de initiative nu sint decit evenimente mondene, mediatice, nicidecum proiecte serioase, in care sa ne putem increde. Ele nu spun nimic despre ierarhiile valorice ale breslelor (pe care, oricum, nu le stabileste un esantion de oameni, alesi la intimplare, ci le stabilesc specialistii, cei care stiu cam despre ce e vorba), ci despre imaginea lor creata de televiziune. Numai ca, la noi, exista acea incredere arogant-imbecila a omului de presa, a realizatorului de emisiuni, cum ca el se pricepe la toate, ca realitatea nu este alta decit cea care se vede pe ecran. Aceasta iluzie a fost injectata si oamenilor, care aproape ca nu mai fac diferenta intre aceste stiri ideologizate si adevar. Pentru ca fiecare redactie (de ziar sau de televiziune) slujeste propriul adevar, ceea ce e usor de verificat, urmarind cutare eveniment prezentat, in lumini diferite, de fiecare in parte.
E limpede ca astazi televizorul este cel care ocupa timpul liber al romanului de rind. Tocmai de aceea, atunci cind este pus in ipostaza de a avea o optiune, romanul verde nu face decit sa puna degetul pe ceea ce stie. Iar ceea ce stie, stie de la televizor. Sintem un popor condus, manipulat, prostit, orbit prin intermediul televizorului. Or, pentru audienta, televiziunile au coborit pretentiile jos de tot: orice se transforma in circ, in spectacol de prost gust, de la talk- show-uri, la programele de stiri.
In acelasi registru se inscrie, in mare parte, si programul de divertisment Zece pentru Romania. In valabilitatea ierarhiilor propuse de el cred cu disperare Gigi Becali si Mihai Tatulici. Si, probabil, destui romani naiv
