Zgomotele vremii noastre

Ne-a fost dat sa traim, totusi, intr-un timp extrem de interesant, in care, printre altele, valorile democratiei capata noi conotatii. Intr-un timp in care rolul Uniunii Sovietice incep sa-l joace  Statele Unite. Telefoanele sint ascultate. E-mail-urile controlate. Cetatenii suspectati de complot.
Asta in interior.
In exterior, rolul ostasului eliberator, armata americana, se pare, l-a suplinit de mult.
Sa fie acestea semnele unei crize de sistem?

     *
Ce s-ar intimpla daca America s-ar prabusi si, odata cu ea, toata cultura pe care o reprezinta? McDonald’s-urile, Coca Cola, fast-food-urile etc., etc… Oare civilizatia ar stagna citeva secole, asa cum s-a intimplat atunci cind s-a descompus Imperiul roman, sau progresul omenirii ar continua, pentru simplul motiv ca secolele de atunci se masoara in deceniile de acum?!
     *
Cu putine exceptii, imperiile au un rol civilizator.
Imperiul persan, Imperiul babilonian, Imperiul roman, Imperiul maias, Imperiul otoman, Imperiul habsburgic etc., etc. Fara aceste "mari i progresul si civilizatia ar fi avut un ritm mai lent.
Lumea ar fi avut parte de despoti, mai mult sau mai putin luminati. Ne-ar fi lipsit, insa, marile figuri: Alexandru, Cezar, Napoleon… Ne-ar fi consolat, totusi, cite un Caligula local.
    
    *
Am vorbit de o exceptie: Imperiul sovietic. Dar si acesta a avut un rol al sau. Pentru democratiile occidentale, el a reprezentat raul suprem.          Dar aceste democratii s-au dezvoltat tocmai fiindca exista raul absolut. Raul era vizibil. Palpabil. Putea fi aratat cu degetul. Mai mult din interiorul lagarului socialist, decit din exteriorul lui. In afara lui, comunismul era (si mai e) credibil. De aceea, liberalismul a trebuit sa accepte social-democratia. Tocmai pentru a preveni marile  explozii sociale.  La ce va trebuie comunismul, daca libera concurenta va asigura mai multa libertate si un trai decent? Acesta era mesajul sublimal…
Acum, cind raul a disparut, democratia incepe sa scirtiie din balamale.

      *
Pe la inceputul anilor nouazeci, profesorul Mihai Todosia, care a fost un spirit extrem de rafinat, imi spunea, in timp ce ne plimbam prin fata Universitatii, pe bulevardul Copou: "Domnu’ Danilov, o sa vedeti ce dezechilibre o sa se nasca in lume dupa prabusirea Uniunii Sovietice….".
Eram atunci extrem de avintat, plin de patos revolutionar. Credeam ca, dupa caderea lui Ceausescu, in Romania va curge lapte si miere. Si nu numai in Romania, ci si in lume, in general.
Il priveam cu neincredere. Ca pe un om al trecutului. Ca pe un om care are nostalgii comuniste. Au trecut de atunci citiva ani buni. Profesorul Todosia a plecat dintre noi, intr-o lume daca nu mai buna, atunci macar mai dreapta, iar eu, mergind pe strada, incep sa-mi aduc din ce in ce mai des aminte de cuvintele sale.
Iata, deci, ca nu a fost chiar comunist. N-a fost chiar un nostalgic. Sau, daca a fost, atunci a avut dreptate. In lume nu e bine sa existe o singura forta. Puterile trebuie sa se afle intr-un echilibru, fie el si fragil.
11 septembrie, razboiul din Irak, iata doar citeva din consecintele acestui dezechilibru, care, se pare, s-a declansat odata cu dezghetul…

    *
Oare e posibil sa se intoarca teroarea rosie?
Teroarea rosie, nu, dar comunismul, da. Desigur, sub o alta forma. Si, desigur, e posibil sa revina si teroarea rosie. De ce nu? Sau una verde. De data aceasta, de esenta ecologista.
Teroarea, oricum, va reveni. Istoria are un curs ciclic. Ce a fost va mai fi.
Citeodata, raul, dupa secole de gestatie, se transforma in bine. Si binele in rau.
                
     *
Dar vor reveni Lenin, Stalin, Mao, Ceausescu?
Vor reveni, de ce sa nu revina!?
Sa privim cu atentie in jur. Lenin s-a disipat, vorba cuiva, in mii de Lenini mai marunti. Stalin – in mii de Stalini. Etc. Etc. In preajma noastra misuna dictatori care isi exercita puterea la locul de munca. Va veni, insa, un moment prielnic si toate aceste aschii, toti acesti dictatori de buzunar se vor uni intr-unul singur. Ea ca si cum ai tine degetele raschirate pe masa, apoi, aducindu-ti aminte de ceva, le-ai stringe intr-un pumn.
Totul tine de reflex.

    *
Stolnici – cita noblete emana omul asta!
Pentru mine reprezenta spiritualitatea intrupata… I-am urmarit cu interes emisiunile. I-am ascultat sfaturile privind viata si moartea.             Cind a discutat despre momentul in care sufletul se desparte de trup, eram in culmea extazului. Si totusi, omul acesta a semnat pactul cu diavolul. De ce a facut-o? Ce a avut de cistigat? Ce a pierdut?
In ce ma priveste, eu si acum continui sa-l stimez.
Oare nobletea pe care o degaja chipul sau e un simplu joc de masti?
Imi permit sa-i pun o intrebare maestrului Val Gheorghiu, un admirator inveterat al liberalilor.
Daca ar veni Balaceanu-Stolnici in atelierul sau si i-ar cere sa-i faca un portret, cum l-ar infatisa?!
     
      *
Vestea mortii patriarhului Teoctist am primit-o la aeroportul din Praga, in timp ce ne pregateam sufleteste sa urcam in avionul ce avea sa ne aduca inapoi la Bucuresti. Ne intorceam de la Roma, facind un ocol prin tara lui Jan Hus… Cu o zi inainte, ne plimbasem prin fata Vaticanului… I-am zis atunci tinarului meu tovaras de drum, Mihai Pricop: "De acum urmeaza vinzoleala. Se vor bate cu dosarele, dar nu pe fata, ci pe dedesubt…".
Si am avut o scurta viziune: in fata ochilor mi-a aparut Cina cea de taina. De o parte si de alta a lui Iisus stateau nu 12 apostoli, ci 12 politicieni de rang inalt, care isi dadeau la gioale. Loveau unii in altii, fara mila. Loveau si in Mintuitor. Pe dedesubt, drept in fluierul piciorului.
Si Iisus? Iisus ce facea?
Iisus zimbea.
                
   *
Am citit si citesc atitea lucruri ingrozitoare despre IPS Daniel. Unii tot incearca sa dezgroape trecutul sau, altii ii contesta calitatile de teolog. (Ce n-as da sa am cultura lui!)            N-am auzit pe nimeni spunind cite ceva despre lucrurile extraordinare pe care le-a facut mitropolitul Daniel pentru Iasi si pentru Moldova.
Sub obladuirea sa, Iasul si-a recapatat statutul de capitala spirituala a Romaniei. E putin?

                 *
Unii, desigur, ar vrea ca al cirma bisericii sa vina un teolog pur. Curat ca lacrima. Sau unul care sa incerce sa reformeze din temelii ortodoxia…
Va dati seama ce-ar iesi…
Ne lipseste un Luther, un Savonarola sau macar un Gorbaciov…                   
Eu zic sa lasam, totusi, macar pentru o vreme, biserica in pace…