Becali a cam facut-o de oaie

 * A fost sarbatoarea iubirii, Valentine’s Day, si pesemne ca s-a tinut cont de asta, cand cu decizia de a-l lasa pe Adrian Nastase mai aproape cu un pas de familie, de popor, de alegatori, de tablouri, de termopane chinezesti, de blogul sau iubit, de partid, de mos Iliescu, de michimausul Ponta. Am citit niste comentarii ale unor postaci care protestau si dadeau drept exemplu cazul lui Huidu, care a omorat oameni cu masina si a primit cu suspendare, iar bietul domnu’ Adi infunda temnita, desi n-a dat nici macar un par in cap cuiva. Asa o fi, dar in cazul asta s-a tinut cont de intentie, iar domnu’ Adi nu poate spune ca a fost condamnat pentru coruptie involuntara, ca era carosabilul mai alunecos, ca i-a pocnit un cauciuc sau ca i-au sarit in fata niste fonduri pe care nu le-a putut ocoli.

* Ca tot veni vorba despre Justitie (doamna aia, legata la ochi, care are in maini un fel de balanta, fara sa tina cont ca trebuie cantar electronic si casa de marcat): am vazut cum s-a anuntat la RTV (RaitaruTV, dupa numele adevarat), din graba reporterului care a vorbit mai repede decat a gandit, ca „Gigi Becali a primit o condamnare cu executare", desi primise cu suspendare. Pesemne ca Gigi de acolo o fi aflat si de-aia era alb la fata ca un cas si moale ca lana si poate ca tot de-aia o fi si vorbit cu presa ca o alta vietate din stana (nu la berbeci si la dulai ne referim). Totusi, reporterul grabit de la Raitaru TV a dat cu tilinca-n zer intr-un mod oarecum mediocru: ce-ar fi fost sa fi scapat, de exemplu, „Gigi Becali a primit o condamnare cu executie"? Oare cum ar fi reactionat oierul politician, imaginandu-se in fata plutonului, cu o carpa neagra la ochi? De fapt, in cazul lui, aia n-ar fi fost o carpa, ci o zdreanta!

* In cam aceeasi perioada in care lui Gigi Becali i se inmuiau genunchii, in care anunta ca isi da demisia din PNL si in care cei din PNL anuntau ca, daca nu si-ar fi dat demisia el, i-ar fi dat-o partidul, s-a mai semnalat o demisie memorabila. O demisie despre care posturile tabloidizate ar fi putut scrie pe benzile cu titluri „Demisia ultimelor 7 secole!". Evident, ne referim la cea a Papei Benedict al XVI-lea (care a anuntat ca se va retrage la o manastire de maicute – i-am sugera sa vina la Varatec, sa invete macar acum, la batranete, cum e o mancare buna, sanatoasa, facuta de maici). Cele doua demisii fiind cam la pachet, in sufletul telespectatorului roman s-a semanat samanta de confuzie, de-au ajuns unii sa se intrebe de ce a demisionat Papa din PNL.

* Prin anii ’80 eram cinefili (si placerea fructului oprit contribuia in buna masura la asta): ne strangeam si urmaream la video, cate doua zile si nopti, filme chiar bune, care mai circulau in perioada aia, de la Tarkovski la Spielberg si Scorsese. Dupa 1990, inotand prin potopul de filme de serie T scurs din mai toate televiziunile, am devenit selectivi si mai circumspecti; asa se face ca la multe blockbusters ne uitam pe derulare rapida, dar revedem de multe ori productii considerate minore (recent, am revazut de vreo trei ori in aceeasi saptamana "Compania a Noua", film rusesc de razboi). Marti noaptea am regasit, pe TCM, „Destinatia Finala (primul film din seria de cinci) care, de sub masca de productie horror, ridica, totusi, probleme serioase: vorba lui Cosbuc, c-o moarte toti suntem datori si nu poti scapa de ea, nu te ajuta nici super-imunitatea parlamentara. Se va relua, fiind pe TCM, deci merita urmarit (dupa ce culcati copiii, batranii, cardiacii si nu in timpul mesei, ca, repetam, e si horror). Ar trebui ca tuturor parlamentarilor nostri sa li se dea, pe langa insigna si masina, DVD-uri cu filmele din seria „Destinatia Finala", sa faca si conspect. Desi, poate ca ar retine din ele doar ideea „Te imbogatesti, nu te imbogatesti, vremea legislaturii trece!". Week-end cald, uscat si vesel sa avem!