Ca in fiecare an facem si turism montan

* Dupa cum am mai scris, e criza (economica, politica, generala), dar inca e vara, sezonul concediilor. Despre cum se impaca aceste elemente am mai zis, chiar am incercat sa gasim oaze in care ele convietuiesc, dandu-si mina si petrecand ca doi tovarasi de pahar. Am aflat pana acum ca, pe litoral, criza a afectat serviciile hoteliere, restaurantele, distractia; le-a afectat, dar, fiind in Romania, nu prea s-a simtit. Am parasit litoralul cel atragator, nisipul cel nisipos, apa marii cea frumos mirositoare a diverse mizerii si limpede ca asfaltul, plaja cu vraja si briza cu criza, am parasit nivelul marii, pentru a urca pe carari de munte, pe piscuri, pe creste, unde nici vulturii nu au curajul sa se avante, de teama sa nu-i prinda niste turisti hamesiti si sa-i manance. Ne-am oprit pe la jumatatea urcusului, fiindca a batut grindina cu boabe mari, cat ouale de berbec, dupa cum spun batranii. Cand am iesit din barlogul in care ne adapostisem (ursii erau plecati sa scormoneasca prin tomberoane), totul in jur era alb si rece. Pe langa alb si rece, in jur mai era si un localnic, un om de la munte, despre care se spun multe! Parea sa fi suferit de pe urma stihiilor:

– Buna ziua, bade… Cine sunteti, cum va cheama si ce faceti aici?

– Bonjour. Sunt un om, un localnic, cum se mai spune, indigen…

– Bastinas, nu?

– Numai sambata sintem bastinasi, ca tinem post vineri, mancam, fasole, varza, cartofi… Deci, tocmai privesc recolta, spre orizont.

– E greu sa faci agricultura montana, sa plantezi pe terenuri in panta…

– Noroc cu defrisarile care le-a facut niste domni de la Bucuresti, nu spui cine, ca aici au fost paduri de foioase si conifere si ne-am pomenit dupa cateva saptamini cu hectare intregi de arabil cos de alfa…

– Cum adica? Vreti sa repetati?

– Pai, la ses am fi avut teren arabil. Asa, pe povarnisul inclinat cu unghi alfa, este normal sa fie teren arabil cos alfa. Adica productia variaza cu unghiul alfa, de la cos de alfa egal unu, cand e ses, cu alfa egal zero grade, ca pe langa Fetesti, de unde-i socru-meu, la cos de alfa egal zero, cand e alfa de nouazeci de grade, ca pe Varful Omu, de unde cred ca-i soacra-mea…

– Ahaaaa! Iar acum priviti recolta distrusa de grindina si va vine sa plangeti?

– Privesc si-mi vine sa ma rad, ca nu-i recolta mea, ci a vecinului, care a fost prost si a semanat. Eu n-am semanat nici macar cu parintii, la nastere. Sunt bucuros de grindina, ca am o initiativa particulara.

– Ati deschis o pensiune montana pentru amatorii de agroturism, nu? Dati-mi, va rog, cateva detalii.

– Da si matale de-un rachiu, sa fie barter. Asa… Da canita, ia detaliile… Deci, cum spuneam, am facut aici, pe povarnis, o pirtie de ski. Ce sa plantez, ca dupa ce-au taiat padurea, cresteau numai zvardoaca, branca si cacarita? Asa, e panta mea cu acte, deci am amenajat partie de ski pe ea…

– Bine, inteleg, cand e zapada, dar in restul anului?

– Pai da, cand e zapada facem ski. Daca ploua, facem ski nautic sau noroiutic, pe noroi, de la caz la caz. Probe de coborare, de alunecare, ca au fost si alunecari de teren, tot de la defrisari. Si acum, cand s-a anuntat grindina la televizor, a venit lumea sa se traga pe derdelus in jos. E singura partie cu zapada naturala estivala in vreme de canicula si criza. Am angajat pe Gica si Relu sa invarta lantul, turistii urca cu telescaunul moale…

– Cum adica, telescaunul moale?

– Pai, cum e scaun moale, de ce n-ar fi si telescaun moale? Moale, cu burete, de la Dacia mea veche. Turistii ajung in varf, unde e nevasta-mea, care le ia taxa de partie, apoi isi dau drumul la vale si ajung jos sau depinde…

– De ce depinde?

– Depinde unde ajung. Unii se mai opresc din drum, ca scrie pe o tabla „Atentie! Rachiu superior, tuica fiarta, gustari asortate, mititei!", altii se opresc in rapa, ca unii ne tot fura anunturile cu "Atentie, rapa!", ca sa-si repare cu ele acoperisul. Oricum, avem dispensar, farmacie… In rest, va las, am treaba: vad in jos, la poale, un autocar cu turisti!

Publicitate și alte recomandări video