Marti, 13: trei ceasuri rele pentru Guvern?

* N-am auzit niciodata, in 42 de ani de bogata experienta de viata, sa se tina la noi, in Romania, Festivalul Muncii, Zilele Creatiei, Decada Orelor Suplimentare, Saptamina Lucrului etc. Oricum, chiar daca ar veni vreun fraier idealist (minat de sentimente nobile, ca noi) cu asa o idee, si ar propune sa se sarbatoreasca, n-ar participa nici naiba, nici rudele naibii sau colegii sai de partid care este. In schimb, la Praid (Harghita) s-a tinut Festivalul Sarmalelor – manifestare la fel de spirituala si de elevata ca si Zilele Chiftelelor, Mileniul Betiei, Luna Muraturilor, Lansarea Candidatilor la Presedintie etc. Poate ca sigur ati remarcat si dumneavoastra: toamna, aceste actiuni culturale se intetesc si se inmultesc, pe motiv ca: 1) de obicei, la sfirsitul sezonului, sint alegeri de vreun fel sau altul; 2) exista vin mai mult si mai ieftin, de imbatat electoratul.

* Totusi, n-am inteles cum de a ajuns sarmaua un element atit de specific national, incit sa merite o sarbatoare proprie: de ce nu se organizeaza Zilele Pizzei, Saptamina Spaghetti-lor, Simbra Strudelului, Ravasitul Mozarellei sau Festivalul Sushi, ca si ele sint la fel de romanesti ca sarmalele? Intrebam asta, fiindca in iulie am fost prin Turcia si am mincat o chestie cu care localnicii se mindreau, ca fiind a lor – chestie care se numea "sarma" si care arata ca o (logic!) sarma. Poate ca ar trebui sa ne mindrim cu mincarurile tipic romanesti: baclava, ciulama, musaca, sarailie, gulas, hot-dog, hamburger sau pop-corn.

* A propos de pop-corn (cocosei, floricele de porumb – cum li se mai spunea pe vremuri): am pierdut sirul personajelor din televiziuni sau presa scrisa care au pomenit despre faptul ca dacii erau mamaligari si cultivau porumbul. De fapt, daca se refereau la dacii americani, "the ducks" (cei care se trag din "the trucks", vorba anglofonului Ion Iliescu), nu-i chiar greseala!

* Am uitat sa va spunem ca, intr-o dimineata, ne uitam ca fraierii la televizor, la Realitatea TV, unde se bagau imagini cu tenta vadit politica si evident electorala. La un moment dat a aparut scris pe ecran "Geoana, lansat a treia oara", deci am inceput sa ne punem noi intrebari. De exemplu: cum adica, "lansat a treia oara"? Pai, de ce a treia oara? I s-or fi agatat, cumva, in usa, bretelele elastice rosii? O fi Mircea Geoana ca un fel de bumerang, de care nu poti scapa?

* Ar mai fi o varianta de luat in calcul: ca doamnele si domnii din partidul domnului Geoana au un mod oarecum diferit de a percepe anumite chestii, asadar poate ca n-or fi inteles de prima data, si nici de a doua oara, ca Mircea a fost lansat, asadar a mai fost nevoie de o tura…

* Dupa cum bine stiti, au fost si greve (adica, spre deosebire de restul zilelor, in care se freaca menta fara panglici la brat, de data asta menta a fost frecata cu panglici la brat – ca asta-i greva pe la noi, nu iese in evidenta prin nimic altceva!). In multe domenii de activitate nici nu s-a simtit ca a fost greva, fiindca, dupa cum am zis, cind e greva nu se munceste, adica intelegeti si dumneavoastra ce vrem sa spunem. Printre grevisti s-au numarat si cadre din sistemul sanitar, cam asa:

* Domnul Capcaune Romeo era un pasionat donator de singe, facind asta din hobby. El tocmai se afla cu furtunasul infipt in vena atunci cind a sunat sirena, chemind personalul sanitar la greva. Asistentele care il supravegheau au plecat intins intr-acolo, uitind de domnul Capcaune Romeo si de singele lui. Dupa mai multe ore de proteste, la capatul carora s-au primit niste promisiuni goale de continut, cadrele s-au intors la spital: in locul lui Romeo era doar o pielita zbircita.

Cind a inceput aceeasi greva, intr-un salon alaturat se afla pacientul Terente Picla, caruia i se facea clisma cu cafea, ca in serialul documentar "Sanatoriul Andaluz" difuzat pe postul Zone Reality. Si el a fost uitat cu furtunul infipt; dupa ce s-a umflat ca o capusa, domnul Terente a pocnit…