Caută 
3 MIN
* Criza mondiala 2010 s-a intilnit la cotitura cu reducerile de salarii si pensii, cu sezonul estival aflat in toi (chiar simbata, pe la prinz, anuntau la televizor, pe Realitatea, deschiderea localurilor de lux de pe litoralul nostru) si cu nepieritorul chef de distractie al romanului. Toate aceste elemente s-au intilnit, dupa cum spuneam, dar nu s-au luat la bataie, pentru ca din contradictie sa iasa progresul, ci au dat-o, oarecum, la pace. O pace bazata pe compromisuri, pe echivoc, ca multe tratate de pace semnate de-a lungul secolelor intre natiuni mult mai puternice. Adica nici, nici, dar nici, nici! Vacanta placuta cu mincare multa, dar pe bani putini, asta vor romanii. Se poate? Daca da, unde – si, mai ales, de ce? Ne aflam acum pe litoral, pe malul marii, al Marii negre de murdarie, intr-o unitate de deservire care ofera turistilor bucate alese; ne raspunde la intrebari patronul localului "La Mama Acasa" SRL, domnul Ilie Bucatarie:
– Numele dumneavoastra demonstreaza predestinare. Sa-l cheme Bucatarie pe un om care se preocupa de mincarea semenilor, asta e o raritate!
– Bucatarie e porecla, mi-au pus-o la mine din sat, cind eram mai mic…
– De ce?
– Eram mai obraznic, furam cirese, pepeni, mere, gaini… Care ma prindea, ma batea la fund cu cureaua, cu fringhia, cu basca uda. De la atita bataie mi s-a intarit buca stinga. De-acolo vine porecla, Buca-tarie…
– Sinteti si stapin peste o bucatarie: cum v-a afectat, pina acum, criza?
– De exemplu, ca sa nu pierdem clientii, am pastrat preturile de anul trecut…
– Incasati mai putin, nu?
– Nu, ca pe linga clientii de anul trecut am pastrat si portiile de anul trecut…
– Cum asa?
– La beci, in camara, unde se pastreaza bucatele de obicei!
– Nu s-au stricat, dupa un an?
– Ce inseamna stricat? E doar trecerea intr-o alta forma si stare, ca in versurile "Jana nu e moarta, Jana se transforma!". Sau "Din bube, mucigaiuri si noroi, iscat-am frumuseti si preturi noi!". Cu alimentele, tot cam asa…
– Dati-mi exemple, va rog.
– Anul trecut, cind s-a terminat sezonul, aveam o tona de rosii. Acum putem oferi clientilor nostri o tona si ceva de suc de rosii. De pus in vodca, normal!
– S-au pastrat tomatele asa de bine?
– Tocmai, ca nu s-au pastrat, ci s-au cacarisit: asta ne-a ajutat sa ardem o etapa in procesul tehnologic, ca nu le-am mai strivit cu talpile, cum fac la alte localuri. Am scos jivinele care inotau in butoi, am pus condimente, piper, vopsea rosie…
– In afara de rosii, ce alimente ati mai pastrat de anul trecut?
– De un exemplu, in toamna am ramas cu niste cas si urda, o camara plina. Acum ne bucuram ca putem oferi in meniu brinzeturi straine, cu mucegai si ce-o mai fi crescut pe ele… Datorita lor am putut trece in acelasi meniu si ciuperci!
– De baut ce aveti?
– Pai, oferim clientilor nostri traditonalele vinuri vechi si mai putin traditionalele, dar actualele beri vechi si sucuri vechi…
– De ce ati numit localul "La Mama Acasa"? Ca nu sugereaza nimic familiar…
– Maica-mea nu-i deloc gospodina, nici macar cu matura nu da!
