Reconstituirea

* Asta este, n-avem ce face, asta-i situatia, e luni din nou, din nou la treaba, la munca, sta in firea lucrurilor, fiecare dintre noi trebuie sa munceasca. Cizmarul, daca n-ar munci, noi n-am avea ce incalta (sau am fi nevoiti sa cumparam de la turci si de la chinezi), croitorul, daca n-ar croi, n-am avea ce imbraca, brutarul, daca n-ar brutari, n-am avea piine, hingherul, daca n-ar hingheri, am avea maidanezi (de unde se vede ca la capitolul asta problemele nu sint chiar-chiar rezolvate), groparul, daca n-ar gropari, n-am avea gropi (aici se poate spune ca situatia se prezinta oarecum diferit, la modul ca peste activitatea groparului se suprapune cea a altor vrednici muncitori, care parca trag sa le ia piinea de la gura – printre acestia, reprezentantii diverselor regii care gauresc asfaltul), parlamentarul, daca n-ar parlamenta, ar fi mai multi bani la buget etc. In fine, daca n-am scrie noi, n-ati avea ce citi sau ati citi ce scriu altii. Prin urmare, sa ne scuipam cu totii in palme, sa ne luam avint doi-trei pasi si sa pornim:

* Ce ne place noua tare-tare mult este sa vedem pe unele posturi cum, din lipsa de imagini la obiect, se ilustreaza stirile cu ceva asa, oarecum tematic, generic, sa fie. Cum ar veni, adica, sa urmarim un material despre gradinarul Temistocle, ucis de vecini cu lovituri de grebla, in timp ce pe micul ecran ni se prezinta imagini cu begonii, violete de Parma sau greble. Alaltaieri insa am prins la stiri – la “Observator”, daca nu ne inselam – un fel de reconstituire a fazei cu maidanezul care l-a muscat un cetatean de smecherie, de surubel. Pe patul de spital, victima povestea nefericita intimplare – cum s-a facut de l-a taiat treaba mica tocmai in cel mai neinspirat moment, cum s-a dus la un gard sa bage presiune, sa-si scuture trandafirasul, si cum a aparut bestia. In timpul asta, sub anonimatul unor efecte de lumini si umbre, pe micul ecran se difuza reconstituirea: un cetatean cu geaca, filmat de la git in jos, s-a apropiat de un gard, plasindu-se intr-o pozitie care ne-a sugerat la inceput ca joaca v-ati ascunselea si tocmai se pregateste sa numere “Zece, treizeci, optzeci, suta! Cine nu-i gata, il iau cu lopata!”. Asta, pina la momentul la care ni s-a parut ca pe gardul din reconstituire s-au ivit primii stropi.
* Ne mai place mult si altruismul de care dau dovada zilnic prezentatorii din studioul bucurestean al Stirilor ProTV de la ora 17.00, atunci cind lauda cunostintele vaste ale colegilor din studiourile teritoriale. La fiecare transmisiune, baga cam asa: „Colegul nostru de la Iasi stie toata povestea”, „Colega noastra de la ProTV Brasov ne poate spune mai multe” sau „Doar corespondentul nostru din Timisoara a urmarit cazul”. Adevarati specialisti, cei mai buni in domeniile lor: unul e doctor in bataile satesti cu topoarele, altul si-a dat masteratul in violuri de babe (categoria 85-95 ani), al treilea a devenit un adevarat expert in inecati etc. Am remarcat, totusi, ca prezentatorii ProTV de la Bucuresti mai si rotesc formularile, cam cum fac autorii de horoscoape de prin ziare, cind se intimpla ca scrie la Taur ce a scris cu trei zile in urma la Pesti. Prin urmare, am inceput si noi sa ne mai incurcam. Ba, mai mult, intr-una din zilele trecute chiar am pierdut un pariu pus cu un prieten, pe tema “Care anume dintre reporterii ProTV stie mai multe despre betivii cazuti in fintina?”.
* Noaptea nu este intotdeauna un sfetnic bun. Ne-am dat seama de asta urmarind un jurnal de stiri de dimineata. Mai exact, am remarcat ca prezentatorii citesc de pe prompter exact ce au citit la rindul lor, in ajun, cei care au prezentat stirile noptii. Aceleasi greseli, intr-o noua prezentare, semn ca nici naiba nu s-a mai uitat peste ele intre timp. Banuim ca daca in sediul postului ar exista vreo pisica, iar aceasta, fugarind vreun rozator, ar trece in goana cu labele peste tastatura calculatorului, imediat dupa redactarea textelor, prezentatorii ar citi, de exemplu, ca “Veste buna pentru romani: in ultimii cinci ani, a crescut spectaculos numarul de *&%*^%^%$#$% pe cap de salariat!”.