Traiasca Romania si mai Mare!

* Dupa cum spuneam si cu alte prilejuri, traim intr-o tara frumoasa si mare. O tara din ce in ce mai mare – de curind, ea a mai crescut cu un milion de hectare! A crescut de cind fermierii si-au declarat suprafetele de teren agricol, pentru a primi subventii. Peste putina vreme vom avea o Romanie si mai mare, dodoloata, intinsa de la Viena la Odesa si de la Minsk la Istanbul (conform actelor). Tara mare si frumoasa, cu oameni vrednici si veseli, dupa cum urmeaza:

* A fost 8 martie. Au fost si cele 40 (44?) de pahare de 9 martie, a trecut si mahmureala de pe 10 martie, de Sfintul Mucenic Ciprian (Multani, uai! Hmmmm, da, da, merci!), cind am intrat in Postul Mare. Au fost evenimente importante pentru tara si popor. Dupa cum spuneam si mai deunazi, ziua de 9 martie este una a purificarii, a stergerii frontierei care ne mai desparte de primavara, o zi din programul careia amintim (de parca nu s-ar cunoaste) obiceiul de a bea celebrele pahare de vin, cu credinta ca "vinul se transforma in singe si putere de munca". Desigur, si obiceiul de a bate pamintul cu maiurile, pentru a alunga iarna si a scoate primavara si caldura de sub pamint. Pe o strada a patriei noastre, un trecator care trecea si el pe-acolo, fara treaba, de profesie etnograf-folclorist, a observat citiva cetateni care bateau pamintul cu maiurile. Nu cu maieurile, cu maiurile! Trecatorul etnograf-folclorist s-a luminat la fata ca un bec si, induiosat, s-a apropiat de ei. Le-a spus ca ii salta inima in piept de bucurie cind vede ca in 2008, in miezul procesului de globalizare si putin inainte de summitul NATO de la Bucuresti, inca mai exista oameni care respecta traditia strabuna, care bat pamintul cu maiurile la inceput de primavara, pentru a scoate caldura din adincuri. Seful cetatenilor cu maiurile i-a raspuns: "Datina? Ej bat? (Esti beat – n.n.) Du-te, dom’le, de te culca! Noi sintem de la Regia de Drumuri si am primit sarcina sa tasam pietrisul ista, ca vin dup-aia sa toarne asfalt, fiind an electoral!".

* Desi a tinut intru totul, suta la suta, traditia cu consumul celor 40 de pahare de vin (dupa litrul de tuica de la inceputul mesei si inainte de cele 16 halbe de bere cu care si-a stins focul consumatiei anterioare), domnul Trepadus Brindus n-a avut, a doua zi, putere de munca. Mai mult decit atit, el chiar a adormit la locul de munca. Din nefericire, domnul Trepadus este sofer pe basculanta, iar locul sau de munca este chiar locul din stinga locului din dreapta soferului. Din fericire, el se afla acum in afara oricarui pericol. Din nefericire, basculanta se afla si acum in afara partii carosabile – mai precis, tot in ripa.

* Purtind in suflet credinta ca vinul baut in cinstea Sfintilor Mucenici se transforma obligatoriu in singe, indiferent de grupa, domnul Oreste Cirtita a plecat cam clatinindu-se, cam nesigur, sa doneze singe la citeva minute dupa paharul cu numarul 41 (sau 401, nu mai tine minte exact). De fapt, a plecat mai mult minat de convingerea ca va primi pe loc contravaloarea singelui donat, cu care sa-si ostoiasca pofta proaspat deschisa. Din cite se pare, acesta este motivul pentru care mai multi pacienti carora li s-a facut transfuzie cu singele proaspat recoltat de la Oreste au inceput sa zbiere cintece porcoase fara perdea, au ciupit de fund asistentele, apoi s-au batut cu plostile si au fugit pe geam, la baut, coborind pe o funie improvizata din furtunuri de clisma.

* Mardare Pupaza, gauritor de macaroane cu burghiul de mina, a dorit si el sa pastreze datina celor 40 de pahare. Din nefericire, de doua ori numarul de mucenici i-a iesit cu virgula – gresise la numaratoare. A treia oara, cind era cu cinstitul pe la cel de-al 37-lea mucenic, cineva a sunat la usa, el s-a dus sa vada cine-i, s-a pierdut cu cumpatul, a uitat unde ramasese si a luat-o iar de la primul mucenic. A cincea oara i-a iesit datina asa cum trebuie. Dupa ce a ispravit cu respectarea traditiei populare, s-a dus la bufetul din cartier si a baut un rom mic si cincizeci de rachiu cu baietii. Vom reveni!