„In sport am investit la varf si am uitat ce se intampla sub varf”

Rep.: – Dupa Jocurile Olimpice din China v-ati declarat nemultumit. Este sportul romanesc in criza?

Octavian Belu: – Vrem sau nu vrem, sau nu o spunem, trebuie sa recunoastem ca sportul trece printr-o criza. Aceasta criza nu este una din cauza infrastructurii si nu este o criza legata de finantare. Este o criza de competenta si cand spun asta ma refer la faptul ca avem putini copii la selectie, ca nu mai avem antrenori, instructori, voluntari si profesori de educatie fizica. Obsedati de medalii, am investit la varf, insa am uitat ce se intampla sub varf.

– Si care ar fi solutia?

– Solutia ar fi sa rasturnam putin prioritatile. Sa investim mai mult in sportul de masa si cu siguranta veti vedea ca in viitor vom avea satisfactii. Ma uitam in aceasta Carte Europeana a Sportului care va fi ratificata anul viitor. Nu se aminteste de niciun fel de medalie, nici nu se vorbeste de medalii. Din punctul lor de vedere, medalia reprezinta un efect previzibil al unui sistem national de educatie fizica si sport care functioneaza bine. Noi privim lucrurile exact invers. Pregatim niste sportivi, niste exceptii in niste laboratoare si uimim lumea.

– In aceste conditii, cum vedeti viitorul sportului romanesc?

– Ca si in celelalte tari si viitorul sportului romanesc tinde spre o super specializare. Poate ca la urmatoarea editie a Jocurilor Olimpice vom fi reprezentati la mai putine ramuri sportive, dar vom avea sportivi mai valorosi si cu mai multe sanse de a cuceri medalii semnificative. Ne vom concentra pe acele ramuri de sport traditionale, gimnastica, scrima, canotaj, pentru a obtine rezultate cat mai bune.

– Remarc ca in aceasta enumerare, ati inceput tot cu gimnastica!

– Incep cu gimnastica deoarece, chiar de vor unii, chiar de nu vor, ca le place, ca nu le place, in clasamentul all-time pe medalii, acest sport este cel mai medaliat si la Jocurile Olimpice, dar si la Campionatele Mondiale.

– Intentionati sa va reintoarceti in gimnastica?

– Nu! E vremea sa ii lasam pe cei care isi doresc sa faca demonstratia valorii si a profesionalismului. Fiecare are o durata de folosinta si trebuie sa simta momentul cand trebuie sa predea stafeta celui care doreste sa depaseasca performantele celui dinaintea lui. Fiecare din pleiada de antrenori am pus la acest edificiu o caramida, doua sau cinci, atat cat ne-au tinut puterile.

– Este gimnastica privilegiata?

– Este important ca si din postura in care ma aflu am reusit sa ajut gimnastica, asa cum am incercat sa ajut si celelalte sporturi. Nu mai am doar preocuparea gimnasticii, ci a celor 62 de federatii pe care le am de sprijinit si trebuie sa gasesc solutii pentru a le finanta asa cum isi doresc. Lucrurile nu sunt deloc usoare.

– Vor fi mai multi bani pentru sport in viitor?

– Personal am o alta parere. Exista aceasta viziune asupra banilor in sport, numarand numai banii de la ANS. Mi se pare neprofesionist acest lucru. Banii din sport ar trebui numarati si cei de la ANS, ca cei mai vizibili si reprezentand bugetul ANS, dar si cei care sunt la dispozitia cluburilor. Sa nu credeti ca sectiile de la Dinamo, Rapid si Steaua sau cluburile universitare si cele municipale functioneaza fara bani. Deci, daca ar fi sa facem bugetul real al sportului, punand la un loc toate sumele, vom ajunge la o suma care ne va demonstra ca sunt bani, dar ca nu stim sa-i cheltuim sau mai bine spus, nu stim sa-i investim eficient.

– Revenind la obiective, la cate medalii sa ne asteptam la editia viitoare a Jocurilor Olimpice?

– Raman la parerea ca aceasta modalitate de a privi sportul este depasita. Ar insemna ca olandezii, care fac mai mult sport decat toti cetatenii Europei la un loc, ar trebui sa-si inchida bazele pentru ca nu au luat medalii la Jocurile Olimpice. Sunt situatii si cei care fac statistica pot vedea ca din cele 218 tari participante la Jocurile Olimpice, numai 60-70 iau medalii. Celelalte, in care unele dintre ele au o infrastructura extraordinara, nu-si propun sa ia medalii. Aceste natiuni vor doar sa faca sport si nu le intereseaza medaliile.

– Da, dar este vorba aia, medalia e ca cireasa de pe tort!

– Trebuie sa scapam de acest reflex pentru ca medaliile vor veni, asa cum vin si la altii, pe un sistem si cu o strategie nationala bine gandita.

– Dar cine a implementat acest reflex?

– Acest reflex il avem de 50 de ani. Nu si-a propus nimeni sa-l implementeze. Sunteti tineri si nu stiti, insa noi cum aveam planuri cu atatea boabe la hectar, aveam si planul la medalii.

– Deci, tot comunismul e de vina!

– Nu, dar adevarul e ca aveam un plan la medalii. Nu asta este problema. Sa va dau un exemplu: mai mult m-as bucura sa aflu ca sunt 4.000 de sportivi legitimati mai mult la baschet anul viitor decat sa se califice echipa la Campionatul European. Este mai important sa avem cat mai multi sportivi decat sa ne calificam la CE. Si asa nu avem traditie in baschet si traim datorita exceptiilor.

– Unde vedeti Botosaniul in sportul romanesc?

– Pai luand numai canotajul, este foarte sus si nu stiu cate judete se pot lauda cu atatea medalii cu cate se poate lauda Botosaniul.

– Sunteti dezamagit de sportul botosanean, pentru ca in afara de rezultatele de la canotaj, nu se remarca cu nimic pe plan intern sau extern?

– Cred ca ar trebui sa se produca o revigorare a jocurilor sportive din Botosani. Vad ca voleiul si fotbalul incearca sa se ridice la nivelul primelor ligi prin echipele Pro Volei si FC Botosani si poate ar trebui sprijinite mai multe pe plan intern pentru a reusi acest lucru.

– Cum va explicati aceste rezultate pe care canotoarele din Botosani le-au obtinut desi nu au avut la dispozitie o baza de canotaj?

– Cred ca doza extraordinara de talent si calitatile fizice cu care au fost inzestrate aceste sportive au compensat lipsa bazelor de canotaj. Din punctul meu de vedere, canotajul se poate bucura si s-a bucurat de sportive care au plecat de aici, cu toate ca in Botosani sau prin imprejurimi, nu exista o baza de canotaj. Numai daca le pronunti numele si faci o statistica la numarul de medalii cucerite, doua, trei sau chiar patru din ele ar aduna atatea medalii cate ar putea lua o natiune clasata in primele 20 la Jocurile Olimpice.

– In mediul politic local se vorbeste ca a fost o propunere facuta ANS de a muta baza olimpica de la Snagov pe iazul de la Rogojesti – Mihaileni?

– Nu se poate si am sa va spun si de ce. La o astfel de investitie si la un astfel de proiect trebuie tinut cont de niste reglementari internationale. O astfel de baza trebuie sa respecte anumite distante fata de aeroport, sa aiba o infrastructura rutiera pe care sa o folosesti pentru a ajunge acolo, infrastructura hoteliera si anume facilitati pentru sportivi. Este la fel ca la salile de sport, pentru ca indiferent de cat de bine ar fi dotata Sala Polivalenta «Elisabeta Lipa» de la Botosani, daca cineva ar vrea sa organizeze Campionatul European de handbal, ar spune ca sala nu are 4.000 de locuri, spre exemplu, si cu asta s-a terminat totul.  

– Deci Botosaniul isi poate lua gandul de la baza olimpica!

– Sper ca de acum incolo, cei care pot proiecta astfel de investitii sa se gandeasca si la o baza de canotaj, nu neaparat olimpica, ci una de antrenament, de initiere. Sunt atat de multe ochiuri de apa aici incat s-ar gasi solutii fara investitii spectaculoase. 

Si sportul, la fel ca si celelalte domenii, va resimti aceasta criza, iar investitiile de mare anvergura vor fi sistate, inghetate cum se spune, asteptand vremuri mai bune.

– La Botosani s-a facut centru olimpic de haltere. Incurajati si sustineti un astfel de proiect?

– Sigur. O alta varianta sunt centrele de excelente pe care le gestioneaza Ministerul Educatiei si care pun la un loc valorile din sport, scoala cu antrenori, cu pedagogi.

– Cand veti mai reveni la Botosani?

– Cand se va organiza prima competitie internationala in Sala Polivalenta "Elisabeta Lipa"!

Sursa: Monitorul de Botosani