Pomul laudat

Steaua: Tudor – Ogararu, Radoi, Ghionea, Marin – Dumitru (’67 – Baciu), Paraschiv, D. Munteanu, Bostina – Dica (’87 – Nicolita), And. Cristea (’62 – Oprita). Antrenor: Walter Zenga.
Dinamo: Gaev – Galamaz, Badea, Tamas – Balan (’52 – Zicu), Margaritescu, Fl. Petre, Ilin – Grigorie (’64 – Ad. Cristea), Niculescu, Mihalcea (’78 – Baltoi). Antrenor: Ion Andone.
Arbitru: Massimo Busacca (Elvetia).
1-0, min. 10: Dica, nemarcat, cu capul din careul mic, dupa un corner executat de Dumitru.
In dubla calitate de gazda si lider, Steaua a inceput furibund „eternul derby” si a reusit deschiderea golului, chiar in min. 10, printr-o faza standard a elevilor lui Walter Zenga, finalizata de Dica, un jucator care n-a mai inscris in acest an, intr-un meci oficial. Laudabil pentru cea de-a doua formatie fanion a fotbalului romanesc, este ca Dinamo n-a suportat deloc greu golul de start, dominind cea mai mare parte a primei reprize si cautind sa-si manifeste superioritatea la mijlocul atacului, prin angajari ale celor trei oameni din atac. Insa buna organizare a apararii steliste, care nu lasa spatii prea mari lui Mihalcea, Niculescu si Grigorie si iesean elegant, prin pase marunte, din aparare, a facut ca Dinamo sa nu ajunga prea des in fata portii lui Martin Tudor, portarul stelist fiind deranjat doar la suturile lui Niculescu, Fl. Petre si, mai ales, torpila lui Mihalcea (din min. 35), in timp ce Steaua era pe punctul de a-si mari avantajul, cu putin timp inainte, prin acelasi Dica. Surprinzator, in repriza secunda, Dinamo a jucat mult mai slab (cu relativa exceptie a finalului, cind doua actiuni ale lui Adrian Cristea au fost frumoase, dar fara finalitate), in timp ce Steaua a preferat sa joace meschin, cu gindul la urmatorul derby, cel de miercuri, cu Rapid. A iesit un duel tactic interesant, dar un meci modest din punct de vedere al spectacolului. Ca la pomul laudat… (GIN)