"Printul din Copou" a ajuns clientul caselor de amanet !

Zina cea buna a lui Adrian Kereszy care a zburat deasupra Baitei (judetul Hunedoara) pe 5 mai 1961 a pus in tolba cu care nou-nascutul a intrat in viata un singur lucru: harul fotbalistic.
Pina la un moment, Kereszy a crezut ca este suficient ceea ce a primit. Mutat de mic copil pe plaiurile moldovene, el a intrat in forta in lumea fotbalului cu Politehnica Iasi, fiind cooptat la 16 ani in lotul echipei mari. Chiar daca in armata a jucat la CSM Resita, iar apoi l-a urmat, pentru scurte perioade, la Pascani sau Slobozia pe mentorul sau, antrenorul Leonida Antohi, cariera lui Kereszy aproape ca s-a identificat cu Poli. Tehnica desavirsita, fazele spectaculoase pe care le crea si, nu in ultimul rind, simpatia de care se bucura in rindul tuturor, mai ales, al femeilor i-au adus supranumele de "Printul din Copou".
Cit a stat pe gazon, lui Kereszy nu i-a pasat de nimic. Avea tot ce si-a dorit de la viata: fotbal si prieteni. De aceea a dat foarte usor cu piciorul la sansa de a se realiza material, ratind, nepermis de usor, trecerea la Rapid sau Victoria, echipe ce l-au curtat insistent. A trecut si peste cruntele lovituri pe care le-a primit din partea cancerului, necrutatoarea boala rapindu-i pe ambii parinti.
Incepind insa din mai, anul trecut, Kereszy traieste parca un cosmar. Amintirile debutului in Divizia A intr-un meci televizat sau a promovarii de la Brasov nu mai tin de foame. "Desi aveam 36 de ani, mai puteam sa joc. Am fost insa scos pe usa din dos de antrenorul Stanescu. Eu, si acum cred ca atunci s-a petrecut un lucru necurat deoarece si perioada de transferari se incheiase, si nu am mai putut sa plec in alta parte. Dupa meciul de la Cimpina, am citit in "Monitorul" ca nu mai este nevoie de mine. Nimeni nu mi-a spus in fata acest lucru. Dupa cite am facut pentru Iasi, am fost aruncat ca o masea stricata de un antrenor care, in 2 ani, a schimbat 5 echipe. Am fost avertizat ca asa a patit si Burleanu la Ceahlaul, si de aceea m-am pregatit exemplar. Nu a fost insa de ajuns. Mi s-a promis ca voi putea lucra cu o grupa de copii si mi se va organiza un meci de retragere. Au trecut 10 luni si nu am primit nici macar un telefon de la club…" , spune fostul idol iesean.
De atunci, curba descendenta a lui Kereszy devine abrupta. Nemaiavind surse de venit, isi inchiriaza garsoniera si pleaca intr-o locuinta unde plateste o chirie mai mica. Solutia este salvatoare doar pe moment. Desi a jucat 26 de ani de fotbal, a agonisit foarte putin, asa cum se intimpla cu aproape toti jucatorii care au stat la Iasi. De aceea, chiar daca vinde sau amaneteaza tot ce are, problemele financiare il mai apasa. Nu mai are de unde sa le trimita bani nici celor doua fete pe care le are la Pascani. Doar cu Rares, baiatul care i-a mostenit talentul, nu are probleme, el ajungind in Belgia unde joaca la o grupa de copii a lui Standard Liege. "De cind nu mai joc fotbal, nu am mai cistigat nici un leu. Cumpar in fiecare zi ?Pro Sport? si ?Monitorul?, si particip la concursurile cu premii. Pina acum nu am avut noroc. La Divizia Fantastica am 88 de puncte, si sper ca ?elevii? mei sa joace bine in retur si sa-mi aduca ceva bani" , glumeste amar Kereszy.
Citeva echipe modeste s-au aratat interesate de el, insa, desi nu a fost prieten al paharului niciodata, "Printul din Copou" spune ca "dupa ce bei toata viata whisky, nu mai poti sa o dai pe rachiu". La ora actuala, doar fostii coechiperi si prietena ii mai sint apropiati. Rapidistul Pancu i-a daruit tricoul tricolor pe care l-a purtat in partida de tineret cu Irlanda, "tricou ce l-as fi purtat si eu la vremea mea daca as fi avut mai multa ambitie".
Cu ochii incercanati de framintari si nopti nedormite, Kereszy isi leaga sperantele de viitor tot de fotbal. "Asta am stiut sa fac toata viata si cred ca as avea ce sa-i invat pe altii. Poate totusi se va mai gindi cineva la mine" , inchide dialogul cel care odinioara avea o cota de popularitate comparabila cu orice om de vaza al Iasului.
Cuvintele lui Leonida Antohi spuse despre Kereszy intregesc foarte bine tabloul prezentat: "Il cunosc pe Adrian ca pe copilul meu. A fost tot timpul un bonom, un caracter deosebit. A dat tot ce era mai bun sub comanda mea deoarece am fost foarte exigent cu el, sarutindu-l numai in somn, si intelelegindu-l totodata foarte bine. Putea realiza mult mai mult, si imi pare rau ca a renuntat atit la Politehnica ,cit si la Colegiul de Educatie Fizica si Sport. Atit el, cit si familia lui au facut enorm de mult pentru fotbalul iesean. De aceea, este strigator la cer ca Adrian sa treaca prin problemele acestea foarte delicate. A-i da o grupa de copii in ingrijire nu ar fi fost un favor pentru el ci pentru Poli. Oricum, asa cum l-am ajutat si pe Burdujan voi incerca sa-l ajut si pe Kereszy sa faca o scoala de antrenori, si nu doar atit. " (Ovidiu MINEA)